marți, 23 august 2011

ODESSA IN FLACARI

Filmul “Odessa in flacari” [VIDEO]

gulag1 Filmul Odessa in flacari [VIDEO]La inceputul mileniului III cinematografia romaneaca a primit un dar nesperat. Presa italiana a scris despre un fapt cu totul inedit, anume descoperirea intamplatoare in arhivele studiourilor Cinecita din Roma a peliculei filmului “ Odessa in flacari”, considerat definitiv pierdut. “ Odessa in flacari”, realizat in anul 1942, intr-o coproductie romano-italiana este consemnat in istoria cinematografiei europene si nu numai, o capodopera a genului. Despre el ramasesera doar cateva cronici, unele consemnari, fotografii si afise.
Avand ca subiect drama refugiatilor din Basarabia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si a ororilor comise de trupele NKVD filmul a fost interzis dupa ocuparea tarii de catre Uniunea Sovietica, iar protagonistii acestuia aruncati in inchisori. Depus in arhivele cinematografiei, la fondul peliculelor cenzurate, deci total oprite nu numai de a fi difuzate, dar nici vizionate intr-un cadru restrans, multi ani “ Odessa in flacari” a figurat doar in registrul de evidenta al arhivelor, apoi a disparut din scripte. Dupa decembrie 1989, unii cercetatori in istoria filmului au cautat zadarnic sa dea de urma peliculei, investigatiile ducand la concluzia ca ea a fost confiscata de “ consilierii sovietici” din perioada ocupatiei, dupa care a fost scoasa din evidente, de catre Directia presei si tipariturilor, fosta cenzura. S-a mai descoperit ca Securitatea a dat ordin prin care s-a dispus distrugerea unor filme de razboi din perioada 1940-1944, considerate fasciste si “imperialiste”, dusmanoase “oranduirii socialiste”.
Capodopera cineatografica apartine regizorului italian Carmine Gallone, unul dintre cei mai renumiti ai timpurilor sale. Scenariul este semnat de dramaturgul Nicolae Kiritescu. “Odessa in flacari” urma traditia inaugurata de primul mare film romanesc din 1912, care omagia victoria trupelor romane in Razboiul de Independenta din 1877.
“Odessa in flacari” este o pagina vibranta de istorie, aratand lumii, in 1942, la Festivalul de la Venetia – unde de altfel a castigat Marele Premiu – ce inseamna ocupatia bolsevica si teroarea stalinista. Timp de mai bine de o jumatate de secol, despre acest film nu s-a pomenit nimic. Nici nu putea fi vorba sa se dea in vileag drama Basarabiei si a Bucovinei de Nord, atata vreme cat la Bucuresti se afla la putere un regim obedient Kremlinului.
http://telecinemateca.com




joi, 11 august 2011

Doctors and Dum-Dum Bullets in Romania in December 1989 (II): Trimisi in strainatate (Italia, Franta, Austria, Anglia, si Germania) pentru tratament

Doctors and Dum-Dum Bullets in Romania in December 1989 (II): Trimisi in strainatate (Italia, Franta, Austria, Anglia, si Germania) pentru tratament: "

Doctors and Dum-Dum Bullets in Romania in December 1989 (I): Dr. Manuel Burzaco (Médecins Sans Frontières)

FRANTA (de notat aici: e vorba de doua gloante, numai unul a fost exploziv (dum-dum) care inseamna ca medicii puteau sa faca o deosebire intre aceste gloante)

Farcau Mariana Rodica nascuta in 9 ianuarie 1962 la Supur (jud. Satu Mare), lucratoare comerciala la ICSMA (1989), acum pensionata cu grad 2 de invaliditate, impuscata in umarul drept si spate

…La podul Decebal, intre pod si parc, erau militari in uniforma verde. Printre ei si unii mai in virsta, imbracati civil. In spate se vedea si un camion. Cind ne-am aproiat de ei, strigind “Armata e cu noi!” si alte lozinci, ne-am pomenit cu o ploaie de gloante (fara somatie). In momentul acela am simtit o durere puternica si am cazut. Fusesem atinsa de doua gloante (unul exploziv). Am facut pipi pe mine si am vazut parca niste stele si oameni luind-o la fuga. Dupa ce rafalele au incetat cei care se aruncasera la pamint s-au ridicat si unii plecau. Am strigat: “Luati-ma si pe mine!”. Cineva a zis: “Uite, asta nu-i moarta! Hai s-o luam!”. Altul zice: “Bine, dar e grea!”. M-au legat cu fularul si vorbeau intre ei sa aduca o masina. Eu am scos cheile de la masina si le-am dat, spunind ca am masina in parcarea de la Terma l (unde o dusesem intre timp). Apoi mi-am pierdut cunostiinta si m-am trezit la spital. Doctorii de la spital spuneau ca trebuie sa-mi amputeze mina. Eu am refuzat. Dupa revolutie am fost trimisa la tratament in Franta, unde mi s-a adaptat o proteza metalica la umar, scapind astfel de amputare. 6 octombrie 1995

Mioc: Farcau
———————————————————————————————————————————–
ITALIA


Radu Sofran, 34, "sapte gloante au explodat in mine, gloante din acelea periculoase, dum-dum"

  • 93. Mariana Mion Pop | 22 Decembrie 2010 21:48

    Dl Presedinte Iliescu, a fost primul presedinte al Romaniei primit cu covor rosu la prima sa vizita in Italia la Venezia. Am fost printre organizatorii acelei primiri impreuna cu Dl. Gheorghiu , insarcinatul cu afaceri la Roma in acea vreme.
    A tinut un discurs frumos, intr-o sala impunatoare.

    Am trimis ajutoare la Sibiu cu camioanele, dar nici macar de la primar, nu am primit un …multumesc.
    La spitalul din Dolo Venezia am primit doi baieti prin Crucea Rosie, care aveau cartuse ; unul intr-un picior, altul in coloana vertebtala. Au fost operati ; cel care avea Dum-dum in apropierea vertebrei bazinului a fost operat la Padova. A plecat de acolo cu un treinig de-al meu. Numele lui era XX Marian.
    In acele zile,ziarele din Venezia duduiau de chemarea mea sa trimitem ajutoare in tara si sa ajutam niste marinari ramasi acolo , uitati….de situatie.
    Eu nu am un certificat de … bun patriot.

    In schimb am oferit si ofer ocazia multor romani sa studieze. O carte scrisa de mine, este ETICHETA SI PROTOCOL; as vrea sa fie difuzata
    gratuit pentru binele poporului in care m-am nascut si l-am lasat in

    1974.
    As avea multe de spus,dar …toti romanii se plang; nimeni nu face nimic.
    Cu stima
    Prof. Mariana Mion Pop
    Venezia

  • http://www.antena3.ro/emisiunea-din-data-de-miercuri-22-decembrie-2010-115590.html?cpage=7#comments
from Flacara, 14 martie 1990, pp. 12-13, “Vederi din Italia”



—————————————————————————————————————————–
ITALIA
Bucuresti, Hunedoara, Arad, Lugoj: Decembrie 1989, Teroristii, si Gloante Explozive sau Gloante Speciale (romana)

Un alt tânăr de 20 de ani, Gheorghe Nicolosu, a fost împuşcat în picior, la intrarea pe strada Lipscani, pe lângă Grădiniţa ICSH. După ce a fost operat, s-a stabilit că glonţul cu care a fost împuşcat nu figura în dotarea Armatei Române. Nicolosu a fost operat în prima fază la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit încă o intervenţie. Tot în zona aceea, pe Lipscani, a fost împuşcat, în stomac, tot cu muniţie care nu aparţinea armatei, Cristea Valeriu, de 36 de ani. El a decedat câteva ore mai târziu, medicii încercând să-i salveze viaţa, dar glonţul exploziv i-a perforat intestinele.

Florin Ghiuzela îsi aminteste astazi: „Nu stiu de unde a venit informatia ca se trage din casa lui Raceanu. Nu s-a tras de acolo, asta e sigur, dar focul a fost deschis de undeva din zona. Mai târziu, dupa ce Gheorghe Nicolosu a fost operat, am aflat ca glontul cu care a fost împuscat nu figura în dotarea Armatei Române. De altfel, medicii mi-au spus ca e vorba despre un cartus exploziv. Nicolosu a fost operat în prima faza la Hunedoara, apoi a ajuns în Italia, unde a suferit înca o interventie chirurgicala efectuata de medicul care l-a operat si pe celebrul fotbalist Paolo Rossi.

http://www.replicahd.ro/images/replica165/special5.htm

——————————————————————————————————————————————————
AUSTRIANU EXISTA NICI O SCUZA — Presa romana on-line din decembrie 2010: gloante dum-dum in decembrie 1989 (Cluj, Sibiu, Darabeni, Braila, Craiova)

Marturii din Revolutia de la Cluj: Au tras lunetistii dupa noi si militarii parca erau drogati

Nicolae Cristea Nemeti este unul dintre clujenii care a infruntat plutonul de militari, in Piata Libertatii (actuala Piata Unirii), in 21 Decembrie 1989.Ajuns la 69 de ani, Nicolae Cristea Nemeti povesteste acum cu detasare ce s-a intamplat in urma cu 21 de ani in Cluj Napoca si de ce au iesit oamenii in strada pentru a striga “Libertate!”.
Nemeti isi aduce aminte ca si cum ar fi fost ieri cum, militarii condusi de capitanul Carp Dando, au deschis focul si revolutionarii au cazut secerati la pamant.
A venit banditul ala, ca e un bandit ordinar, capitanul Carp Dando, s-a asezat in mijlocul strazii, si-a asezat un rand de militar in zona asta (n. red. Piata Unirii). Aia de langa mine nu erau toti militari. Eu am vazut oameni mai in varsta, erau oarecum drogati, nu erau militari. Nu stiu cine erau. In momentul in care a venit Calin Nemes si l-a intrabat ce cauta aici, capitanul Carp Dando a zis ‘Foc‘. In momentul acela a pus mana pe pistol si a inceput sa traga. L-am vazut pe Matis cum s-a intors intr-un picior si a cazut jos si a cazut si Ladiu, dar nu a fost lovit“, a rememorat Nemeti scena.
Acesta sustine ca, dupa ce a fost deschis focul, lumea din piata s-a imprastiat. “Eu am ramas singur cuc in strada si mi-a zis: ‘Si pe mine ma impusca’. In momentul acela, am facut un pas sa ma trantesc si nu stiu de unde, din biserica sau de la geamurile acestea, pe mine m-a lovit cu cartusul ala nenorocit dum-dum. Mi-a facut o gaurica mica aici in picior sus si in momentul in care a explodat a fost ca si floarea soarelui. Era praf piciorul, dubla fractura de femur“, a mai spus barbatul.
Nemeti sustine ca un strain l-a tras de pe strada si l-a dus intr-o curte, de unde a fost luat de o salvare. “Am fost operat si in cele din urma am ajuns in Austria, unde am stat aproape un an si am avut 16 interventii chirurgicale si transplant de os. Am vrut sa il gasesc pe cel care m-a salvat, dar nu am putut“, a mai spus revolutionarul.

In total, in Piata Libertatii si-au pierdut viata 14 persoane, dar capitanul Carp Dando, cel care a condus plutonul de reprimare, a scapat fara sa fie condamnat pentru aceste crime.
Revolutionarii din Cluj vor depune in luna ianuarie o plangere la CEDO si la Tribunalul de la Haga, pentru pedepsirea lui Carp Dando si a lui Florian Caba.
[Va rog, sa ascultati interviul cu dle Nemeti de pe saitul acesta
http://www.stiridecluj.ro/social/marturii-din-revolutia-de-la-cluj-au-tras-lunetistii-dupa-noi-si-militarii-parca-erau-drogati- ]
—————————————————————————————————————————–
AUSTRIA
La gara primim un grup de belgieni care insotesc un tren de 42 de vagoane cu marfuri trimise de Comunitatea Europeana, in cadrul actiunii Operation Villages Roumains . Seful lor, care rupe cateva cuvinte romanesti, ne spune ca totul a fost organizat de Crucea Rosie belgiana si service-cluburile care au adoptat in lunile anterioare sate din judetele Iasi, Botosani, Caras-Severin sau Mehedinti. In noaptea urmatoare, prima echipa de 5 medici de la spitalul austriac Lorenz Bohler, care au sosit la Curtici cu un vagon-spital preiau un numar de 18 bolnavi in stare grava pentru a li se acorda un tratament special de 2-3 luni in Austria. E vorba de unele transferuri de organe sau proteze speciale, datorate efectelor monstruoase ale gloantelor dum-dum . Victimele sosesc de la Timisoara cu cateva ambulante; la lumina becurilor si a farurilor zarim fete tinere transfigurate de durere – printre acestea femei, adolescenti, un soldat si o fetita cu cate un picior amputat.
http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php
———————————————————————————————-
ANGLIA
“CUGIR: Revolutionari achetati, criminali in libertate,” Expres, nr. 6, 9 martie 1990, p. 6.

“…Se tragea din birourile securistilor si s-a mai tras si cu o pusca de vinatoare si s-a mai tras cu gloante dum-dum si militia ardea ca o torta si oamenii au intrat in incendiu si atunci locotenentul major Mezei Dorin a sarit de la etaj cu pistolul mitraliera…Sint peste 40 de raniti si unii au primit gloante in cap dar cu totii sint in viata. Doi raniti sint in spitalele din RFG si unul este in Anglia. Cel din Anglia a fost impuscat cu dum-dum….UNDE SINT CEI CARE AU TRAS IN OAMENI?” –Vasile Neagoe

Cugir, 21 decembrie 1989
————————————————————————————————————————————-
GERMANIA
(E foarte interesant sa constatam aici ca Dan Voinea, sustinut puternic de catre liderii Asociatiei 21 decembrie 1989, neaga complet folosirea gloantelor dum-dum in decembrie 1989, si totusi uite ce se scrie pe forumul asociatiei: Subsemnata Onofrei Mihaela vaduva lui Onofrei Savel Cristi, aduc in fata dumneavoastra acest memoriu de cauza foarte grava, pe care a suferit-o sotul meu din 23 decembrie 1989 si pana a murit in data de 17 septembrie 2005.

Povestea sotului meu este lunga si trista. Aceasta a inceput in seara zilei de 23 decembrie 1989 cand a participat impreuna cu mai multi colegi la asa zisa Revolutie Romana din Bucuresti sa salveze raniti si sa adune cadavre de pe strazile capitalei. In seara de 24 decembrie 1989 in fata hotelului Bucuresti a fost impuscat cu o arma automata de la etajul al II-lea al hotelului. Cele 8 gloante speciale de tip dum-dum, au fost trase de catre asa zisii teroristi transformandu-l intr-o masa de carne sangeranda. Cristi Onofrei a fost transportat la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu unde a suportat prima interventie chirurgicala. In certificatul de expertiza medicala, doctorita Rodica Botezatu consemna: ,,Plagi prin impuscare gamba dreapta, cu sectionarea arterei tibiale posterioare, plaga fesiera dreapta cu retentie de gloante de tip ,,dum–dum”, ramanand cu infirmitate fizica permanenta prin lipsa de masa musculara. Dar aceasta nu a fost prima operatie suportata. Din decembrie 1989 si pana in februarie 1990, a fost spitalizat si operat de 11 ori in Spitalul Grigore Alexandrescu, pe o perioada indelungata de 4 ani de zile, a necesitat 9 operatii in Germania apoi dupa anul 1990 si pina in ziua care a murit in 2005, a fost internat de nenumarate ori in spitalele din Bucuresti, cat si in Galati.)
9) Asociatia 21 decembrie Cristi Onofrei dum-dum
carmen
maestruJoined:27Nov2008Posts:515Location:Bucuresti


Posted: Sun Mar 22, 2009 8:30 pm Post subject:

Memoriul soţiei
Subsemnata Onofrei Mihaela vaduva lui Onofrei Savel Cristi, aduc in fata dumneavoastra acest memoriu de cauza foarte grava, pe care a suferit-o sotul meu din 23 decembrie 1989 si pana a murit in data de 17 septembrie 2005.
Povestea sotului meu este lunga si trista. Aceasta a inceput in seara zilei de 23 decembrie 1989 cand a participat impreuna cu mai multi colegi la asa zisa Revolutie Romana din Bucuresti sa salveze raniti si sa adune cadavre de pe strazile capitalei. In seara de 24 decembrie 1989 in fata hotelului Bucuresti a fost impuscat cu o arma automata de la etajul al II-lea al hotelului. Cele 8 gloante speciale de tip dum-dum, au fost trase de catre asa zisii teroristi transformandu-l intr-o masa de carne sangeranda. Cristi Onofrei a fost transportat la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu unde a suportat prima interventie chirurgicala. In certificatul de expertiza medicala, doctorita Rodica Botezatu consemna: ,,Plagi prin impuscare gamba dreapta, cu sectionarea arterei tibiale posterioare, plaga fesiera dreapta cu retentie de gloante de tip ,,dum–dum”, ramanand cu infirmitate fizica permanenta prin lipsa de masa musculara. Dar aceasta nu a fost prima operatie suportata. Din decembrie 1989 si pana in februarie 1990, a fost spitalizat si operat de 11 ori in Spitalul Grigore Alexandrescu, pe o perioada indelungata de 4 ani de zile, a necesitat 9 operatii in Germania apoi dupa anul 1990 si pina in ziua care a murit in 2005, a fost internat de nenumarate ori in spitalele din Bucuresti, cat si in Galati.
Fiind internat in spital, Cristi a incercat sa-si i-a viata de 3 ori pentru ca nu mai suporta durerile si boala. In total 3 tentative de sinucidere, la care se adauga si cele doua morti clinice. In 1990 a fost externat din Germania in Romania la cererea Ministerului Sanatatii, sa revina in tara, promitandu-i plecarea in Anglia pentru un nou transplant de muschi si dezintoxificare de morfina. Intoarcerea acasa nu i-a adus nimic nou in ceea ce priveste starea sanatatii, dimpotriva, se agravase si mai serios. Drumurile la Ministerul Sanatatii, l-au obosit si mai mult, iar neputinta medicilor de ai efectua un transplant de muschi i-a retezat toate sperantele de supravietuire. Devenise un obiect purtat din usa in usa. Oasele i-au intrat in putrefactie si, in luna septembrie 1990 a fost nevoit sa mearga din nou in Germania, pentru amputarea degetelor de la piciorul drept, in spitalul Medichine Hosculle din Hanover.
In Galati orasul in care a locuit, a avut inaintea plecarii un apartament in cartierul I.C Frim, bloc S, ap.41. et 1 si o casa, care dupa plecarea lui in strainatate i s-au luat aceste drepturi abuziv, de catre stat. Revenind in 1994 in tara, nu a benificiat de nici o casa si nici un drept al legii 42/1990.
In anul 1995 ca semn de recunostinta si cu mare fast primaria orasului Galati i-au eliberat o diploma de cetatean de onoare al orasului,si i s-a dat o hala de 800 mp in care sa stea cu familia. Acolo era o mizerie de neinchipuit, nu exista curent electric, caldura, apa curenta si platea lunar 120.000 lei vechi chirie, din pensia de invaliditate, care era in acel moment de numai 159.000 de lei vechi. Aproape un an si sase luni, am dormit pe cateva cauciucuri (anvelope) de tractor si masina acoperite cu placaje din lemn, improvizand un pat, noaptea stateam cu randul sa bagam lemne in foc, sa nu se stinga, iar injectiile cu morfina pe care i le faceam eu, pentru ca nu a beneficiat de ingrijire medicala, le faceam la lumina lumanarii. In frig, bolnav mereu flamand, Cristi a ajuns la 60 kg fata de 120 kg, cat avea la intoarcerea din Germania.
Filed under: decembrie 1989, raport final, Uncategorized "

Iliescu,agentul 000, protectorul impostorilor Revolutiei

Iliescu,agentul 000, protectorul impostorilor Revolutiei: "



Agentul 000, protectorul impostorilor Revolutiei

de Maria Petrascu


“Românul care a primit prima adeverinţă de revoluţionar a fost informator al Securităţii. Potrivit unei hotărâri a Curţii de Apel Bucureşti, Costin Ţugui a semnat 22 de note informative în care şi-a turnat colegii de serviciu.” Asa suna o recenta informatie de presa.

Ţugui are certificatul de revoluţionar nr. 001 si incă din primele momentele ale Revoluţiei a fost în studioul 4 al Televiziunii Publice si a transmis populatiei un mesaj care a semănat panică în rândul celor care se uitau la televizor în acele zile: „Nu întrerupeţi emisiunea! Spre Televiziune se înaintează cu 2.000 de terorişti. Ajutaţi-ne! Ieşiţi populaţia, veniţi aici! 2.000… 2.000 de terorişti vin! Armata, ajutaţi-ne!…Să ne apere cineva!”, striga Costin Ţugui.

Afirmaţiile lui au fost întărite şi de Teodor Brateş: „Detaşamentele acestea de terorişti sau cum se intitulau ei antiterorişti se îndreaptă spre Televiziune. Trebuie apărată. Armata să-şi facă datoria. Şi să anunţe Radioul din 5 în 5 minute acest lucru şi să informeze şi ce se va întâmpla în continuare”, striga Brateş.

În documentele descoperite de CNSAS, Ţugui este lăudat de ofiţerii de securitate care-l coordonau. Este caracterizat drept un om care are calităţi de informare, si care a mai sprijinit Securitatea în armată şi în perioada în care a lucrat în Călăraşi. Problema este ca Tugui, “agentul 001”, nu este singurul impostor care a cerut si a primit certificat de revolutionar beneficiind de indemnizatie si alte drepturi conferite de lege. Ca el mai sunt mii. Nu toti au colaborat cu Securitatea. Categoriile de impostori sunt foarte diverse. Unii, de pilda, sunt fosti militieni, securisti, cadre militare, cadre de partid, directori de intreprinderi,etc, care , la momentul Decembrie ’89, se aflau de cealalta parte a baricadei si multi dintre ei au dat sau au executat ordine represive aupra populatiei neinarmate, care au dus la uciderea sau ranirea de oameni nevinovati.

Acesti “ Tugui “ au declansat nu doar panica si teroarea ci si focul impotriva manifestantilor, la Tmisoara, la Bucuresti, la Brasov, la Cluj, la Sibiu si in alte parti. Ei sunt de fapt teroristii, cu certificat de revolutionar si beneficii, care sunt vinovati de moartea, ranirea, maltratarea si retinerea abuziva a mii de persoane civile.

Se mai adauga la acestia impostorii oportunisti din administratia locala si centrala, Parlament, prefecturi, consilii judetene, primarii, oficii de cadastru, Parlament, etc care, deindata ce s-au vazut in functii, dupa ’89, au cerut sau li s-a oferit, drept mita, certificatul de revolutionar si benefiicile aferente pentru ca, la randu-le, le-au facilitat accesul la terenuri si spatii nu atat revolutionarilor de rand, dar adevarati, care au fost marginalizati, umiliti si hatuiti, nu urmasilor de erou-martir care nu stiu nici acum cine sunt criminalii, nu ranitilor, ci, indeobste, falsilor revolutionari.

Despre toti acesti impostori, copartasi la crima, copartasi la mita, copartasi la fals, copartasi la cascaval, mass-media a tot scris si a tot vorbit, din 90 incoace. Zadarnic!

“Agentul 000“, l-am numit aici pe Ion Iliescu, a patronat, cu buna stiinta, impreuna cu clica sa, marea fabrica clandestina de falsi revolutionari -copartasi. O armata de falsi revolutionari, criminali, tortionari, turnatori, detractori, oportunisti si fripturisti cu care si-a acoperit si urmele de sange din Decembrie 89, si tradarile ulterioare de tara, si cu care vrea sa intre si in istorie. Daca e lasat!


Sursa: Ziare.ro



"

luni, 8 august 2011

Reconstituirea unei pagini de ziar REALITATEA ROMANEASCA 14 MAI 1993

Cårpa kaghebistă Ion Iliescu povesteşte cum a våndut Basarabia URSS-ului lui Gorbaciov

Cårpa kaghebistă Ion Iliescu povesteşte cum a våndut Basarabia URSS-ului lui Gorbaciov: "



Ion Ilici Iliescu a trecut Prutul, cu tot cu raniţa sa plină de minciuni kaghebiste. În primul său interviu din presa de la Chişinău, din data de 5 august 2011, apărut în ziarul „Jurnal de Chişinău“, Ion Iliescu ia în râs „unionismul“ şi critică măsura reparatorie a lui Traian Băsescu de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor privaţi de acest drept natural ca urmare a odiosului Acord secret Hitler-Stalin, din 1939, mai cunoscut sub numele de Acordul Ribbentrop-Molotov. Declaraţiile lui Iliescu succed seriei de declaraţii ale liderilor ruşi şi transnistreni din cursul lunii trecute, care au atacat în fel şi chip tema Basarabiei, ca urmare a celebrei afirmaţii a lui Traian Băsescu, de susţinere a ordinului Mareşalului Antonescu, din 1941 „Vă ordon treceţi Prutul“ – pentru dezrobirea Basarabiei ocupate de URSS .

Preşedintele Băsescu a făcut declaraţiile pe care le acuza Rusia pe 22 iunie, în emisiunea „Evenimentele Zilei“ de la B1 TV, în ziua cånd se împlineau 70 de ani de la momentul dezrobirii Basarabiei, moment căruia ruşii îi zic debutul aşa-zisului Război pentru Apărarea Patriei. Marele război mondial a fost în realitate o operaţiune pusă la cale de Stalin, care l-a crescut pe Hitler şi a înarmat Germania pentru ca împreună să pornească la ruperea în bucăţi a Europei. Victor Suvorov, fost cadru GRU, devenit istoric al sistemului sovietic, a fost cel care a scos la iveală documente ce probează „cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat să pună måna pe putere şi să-şi consolideze puterea, Stalin îndemnånd la război cu perseverenţă şi dårzenie pe naziştii abia veniţi la putere, iar încununarea acestor eforturi a fost pactul Molotov-Ribbentropp. Prin acest pact, Stalin i-a garantat lui Hitler libertatea de acţiune în Europa şi a deschis ecluza principală a celui de-al Doilea Război Mondial“.

Evident, ruşii o ţin pe a lor, pe tipicul clasic al dezinformării strategice, termen inventat chiar de tătucul CEKA-NKVD-KGB, Felix Edmundovivi Dzerjinzki. Un demn urmaş al lui Felix afirma: „Cuvintele lui Băsescu – despre faptul că, «în locul Mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut» – pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS – sunt revoltătoare“, a subliniat purtătorul de cuvånt al MAE rus, Aleksandr Lukashevici, care consideră, într-o manieră ce certifică perpetuarea falsurilor istorice propovăduite de Moscova în legătură cu anexarea samavolnică a teritoriului romånesc denumit Basarabia, că declaraţiile şefului statului romån sunt „o bravadă neruşinată“.

A urmat un alt episod de înjurături la adresa Romåniei la Consiliul NATO-Rusia din data de 5 iulie, desfăşurat în localitatea rusească Soci, unde însuşi „Dmitri Medvedev a vorbit foarte dur împotriva preşedintelui Traian Băsescu“, conform ambasadorului Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, care n-a pierdut nici el ocazia pentru a spumega împotriva Romåniei.

Şi aşa-zisul ministru de Externe al Transnistriei, teritoriu smuls tot de ruşi din corpul Republicii Moldova, prin războiul din 1992, a vituperat cretinoid la adresa lui Traian Băsescu susţinånd că astfel este făcută publică „disponibilitatea Bucureştiului de a repeta crimele condamnate de Tribunalul de la Nurnberg, crimele în urma cărora pe teritoriile din Moldova, Transnistria, Ucraina şi Rusia, ocupate de fasciştii romåni, au fost exterminaţi sute de mii de locuitori paşnici“.


Cetăţenia română pentru basarabeni nu este pe placul kaghebistului Ilici


Pe urmele paşnicilor transnistreni şi a seninilor rusnaci şi Ion Iliescu vine acum să-l atace încă odată pe Traian Băsescu criticånd măsura promovată de acesta de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor care-şi revendică acest drept, măsură intens atacată şi de Rusia.

Iliescu a afirmat că „obţinerea cetăţeniei româneşti de către unii cetăţeni moldoveni nu este o soluţie de fond. R. Moldova se vede lipsită de oameni cu bună calificare, iar România trebuie să se explice în faţa UE, spre pildă“. Evident i se rupe lui Ion Iliescu de UE, de-o pildă, precum şi de problema lipsirii Moldovei de oameni cu bună calificare. Cånd basarabenii au ajuns sclavi la ruşi, pe propriul lor pămånt, unde muncesc pe nimic pentru a le umple burţile rusoilor deveniţi şefi în Basarabia, după ce au lichidat sute de mii de basarabeni nu l-a frisonat nu nimic samavolnicia rusească. Nici memoria crimelor sale nu-l frisonează şi nici actul de trădare a basarabenilor, pe care i-a aruncat în ghiarele ruşilor, din nou, în anii ‘90, cånd exista şansa Reîntregirii şi a salvării Basarabiei, odată cu destrămarea URSS.

Inteligentă şi înfiptă, autoarea interviului cu cårpa kaghebistă îl ia la rost pe Iliescu pentru semnarea Tratatului prin care se parafa „recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov“ iar Ilici aici s-a pierdut în nesfårşite încercări de disculpare şi escamotare a adevărului.

Insistentă, jurnalista basarabeancă Angelina Olaru subliniază: „La 22 martie 1991, Adrian Năstase, ministrul de Externe al României, a parafat la Moscova cu omologul său sovietic, Alexandr Bessmertnîh, Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România. Iar la 5 aprilie 1991, Dvs. l-aţi semnat, tot la Moscova, în prezenţa lui Mihail Gorbaciov. Principalul argument al documentului, invocat de importanţi politicieni şi lideri de opinie, era recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov. De ce aţi semnat acel tratat?“


„Ion Iliescu şi soţia sa rusoaică, vinovaţi de blocarea Unirii în anii ‘90“


Iliescu a bălmăjit-o, susţinånd că oricum nu era „nicio oportunitate pentru Unire“, că doar nu era să recunoască că nevastă-sa rusoiacă, supraveghetoarea sa moscovită, este cea care a respins, în 1991, propunerea Reîntregirii venită din partea reprezentanţilor basarabeni veniţi la Cotroceni, bătånd cu papucul în masă, ca Hruşciov la ONU.

Cel care a devoalat adevărul despre acest epidos sinistru al istoriei noastre recente este cunoscutul istoric Neagu Djuvara, care într-o conferinţă organizată de studenţii basarabeni, anul trecut a arătat către nevasta rusoaică a lui Ilici. Djuvara a afirmat răspicat: „Ion Iliescu şi soţia sa, vinovaţi că n-am avut un nou martie 1918!“

Potrivit istoricului de familie nobilă romånească, la inceputul anilor ‘90, imediat după Revoluţie, s-ar fi putut realiza unirea celor două state, vinovat pentru neînfăptuirea acesteia făcåndu-se Ion Iliescu şi soţia sa, obscena Nina, de origine rusoaică (originea sa este mai apropiată de cea a lui Tismăneanu, de fapt, conform unui fost şef de cadre – n.n).

„Existenţa unei republici separate de Romånia, între Prut şi Nistru, este o monstruozitate, este un lucru nefiresc. Sunt destul de mulţi cei care au dorit unirea în acel moment, însă s-a opus Ion Iliescu cu soţia lui, care este rusoaică. Am fi putut retrăi la începutul anilor ‘90 un al doilea 27 martie 1918“, a fost declaraţia completă a istoricului Neagu Djuvara cu prilejul dezbaterii de anul trecut cu tema „Unirea, o provocare actuală, din perspectiva interacţionării celor două medii educaţionale“, organizată de Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucuvineni „Ştefan cel Mare şi Sfånt“ din cadrul Ligii Studenşilor Galaţi.

Jurnalista din Chişinău care avea ca obiectiv declarat „încercare de a afla care a fost, totuşi, misterul semnării Tratatului cu URSS în 1991, considerat de mulţi istorici şi politicieni un act ostil şi umilitor pentru interesele României, pe care alte ţări estice, precum Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, l-au respins“ – nu a aflat nimic de la Ion Iliescu deoarece acesta nici astăzi nu vrea şi nu poate să recunoască că la bază a fost un nenorocit de agent sovietic, aşa cum l-a identificat fără dubiu Valdimir Bucovski.

Celebru disident închis în lagărele de concentrare ale URSS vreme de 13 ani şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai resorturilor puterii sovietice, Bucovski a izbutit în anii ‘90 să pătrundă în arhivele sovietice, în perioada scurtă în care Imperiul se clătina, pentru ca apoi să se consolideze mai aprig, odată cu obţinerea controlului total al statului rus exclusiv de către elita KGB şi GRU, după înlăturarea analfabeţilor lideri de partid comunist.

„Arhiva Sovietică“ volumul ce adună suma documentelor şi informaţiilor strånse de Vladimir Bukovski arată clar că eşecul realizării Unităţii României, din perspectiva desprinderii a Basarabiei (Republicii Moldova) de URSS şi eventuala oportunitate de reunificare la Patria Mamă-România s-a datorat lipsei de voinţă politică la Bucureşti, respectiv datorită respingerii proiectului Unirii de către preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu.

Gunoiul bolşevic de Ion Iliescu şi-a făcut treaba, la ordinele lui Gorbaciov, şi-a împuşcat pånă şi propria sa familie, deoarece Ceauşeştii îl adoptaseră practic, în copilărie, şi l-au crescut în familia lor, pånă să descopere că ipochimenul trăda pentru sovietici. Devotamentul pentru Moscova l-a făcut pe Iliescu, în anii ‘90, să tragă din răsputeri pentru a înnoda Firul Roşu cu Kremlinul, cånd pånă şi Moscova avea altă treabă.

„Ion Iliescu – blestemul Romåniei“, cum îl mai caracteriza şi bătrånul Ticu Dumitrescu, fostul şef al deţinuţilor politici, a fost un blestem şi pentru basarabeni, care s-au văzut vånduţi ruşilor încă o dată şi trădaţi în anii ‘90, cånd şi ei ieşiră în stradă, cu sutele de mii, la Chişinău strigånd „Jos Ocupaţia!“ sovietică. Ruşii s-au făcut că pleacă oleacă pentru a se instala acum, încă mai confortabil, tot pe grumazul romånilor basarabeni.


George Roncea

AICI




"

Totalul afișărilor de pagină

Contor securisti si turnatori pe CNSAS

1