vineri, 24 iunie 2011

Fabulos: Infractorul nejudecat, Ion Iliescu, recunoaşte implict că e un mare mincinos

Fabulos: Infractorul nejudecat, Ion Iliescu, recunoaşte implict că e un mare mincinos: "

Incredibil…

pe blogul său, cel mai nociv personaj din politica românească post Decembristă, Ion Iliescu, scrie că:

(voi comenta la finalul articolului deoarece sunt prea stupefiat şi vreau să las ca şi alţii să savureze spusele jegului)

REACŢIE LA ATACUL ÎMPOTRIVA REGELUI MIHAI


By Ion Iliescu


Nota Blue:


(Aşa zice de engleză vorbitoriul;


parcă ar zice by Monica Columbeanu :D )


Am rămas surprins de violenţa atacului verbal al preşedintelui Traian Băsescu împotriva Regelui Mihai, atac de nimic justificat. Acest atac dovedeşte o crasă necunoaştere a realităţilor istorice, şi adaugă un nou factor de tensiuni interne, într-un moment extrem de delicat pentru România.

Domnul Traian Băsescu şi-a făcut un obicei penibil din a-i ataca pe foştii şefi de stat ai României, pe care îi tratează cu un dispreţ nedemn de poziţia pe care o ocupă în stat. Acest comportament este excesiv până şi pentru un preşedinte care se declară „jucător”. Este expresia incompetenţei şi iresponsabilităţii.

Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul, şi nu putem nega, nici eu, nici Regele Mihai, că sfătuitorii noştri mai mult au turnat gaz peste foc, în momente delicate. Am exprimat aceste lucruri Regelui Mihai, şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a îndrepta acele erori.

Regele Mihai, familia regală şi-au asumat, alături de toţi cei angrenaţi în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, o serie de responsabilităţi, şi trebuie să apreciem contribuţia lor la adevărata sa valoare.

În august 2004, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, în cadrul manifestărilor dedicate acelui moment, la care a participat şi Regele Mihai, spuneam: „Dacă vom judeca fără patimă şi cu obiectivitate faptele istorice, dacă nu vom mai folosi istoria ca instrument al luptei politice, vom putea cădea de acord asupra adevăratei semnificaţii a evenimentului de la 23 august 1944: aceea de act de salvare naţională.

Desprinzându-se de Puterile Axei, România a reuşit să evite transformarea teritoriului său naţional în teatru de război. Violenţa şi ferocitatea cu care s-au purtat luptele în cel de-al Doilea Război Mondial ne fac să credem că o mare parte a României ar fi devenit un uriaş câmp de ruine, că sute de mii de civili ar fi fost victime în plus ale confruntărilor armate.

Venirea la putere a generalului Antonescu, în septembrie 1940, a fost produsul unor eşecuri politico-militare, în plan intern şi extern, imputabile atât slăbiciunilor clasei politice şi fragilităţii democraţiei româneşti, cât şi neputinţei comunităţii internaţionale de a se opune revizionismului, militarismului şi agresivităţii unor puteri totalitare din Europa şi din Asia.

Destrămarea Ligii Naţiunilor, cedarea în faţa forţelor revizioniste au fost consecinţele directe ale modului în care Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au reuşit să gestioneze pacea în Europa, după Trianon.

Prin participarea la război alături de puterile Axei, regimul Antonescu a pus România într-o situaţie extrem de dificilă, chiar dacă o parte dintre motivele intrării ţării noastre în conflict erau justificate şi legitime.

Decizia curajoasă de la 23 august 1944, de arestare a mareşalului Antonescu şi de întoarcere a armelor împotriva Axei, alături de Naţiunile Unite, s-a impus ca urmare a agravării situaţiei de pe front, unde Armata Roşie declanşase o amplă ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău. Aceasta a fost singura decizie posibilă, în condiţiile date, pentru a asigura supravieţuirea Armatei Române şi continuitatea statului român.

În înfăptuirea actului de la 23 august, un rol decisiv i-a revenit Majestăţii Sale, Regele Mihai – a cărui prezenţă o salutăm cu gratitudine – sprijinit în acţiunea sa de cele patru partide care la 20 iunie 1944 formaseră Blocul Naţional Democrat şi de conducerea armatei.

În Proclamaţia Majestăţii Sale Regele Mihai către ţară şi armată din seara zilei de 23 august 1944, se spunea:

“În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse nedrept la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.

De curajul cu care ne vom apăra, cu armele în mână, independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta, depinde viitorul ţării noastre…”

Cei care văd în actul de demnitate naţională de la 23 august 1944 începutul “comunizării” României interpretează incorect şi abuziv faptele. Evoluţia postbelică a României a fost consecinţa raportului de forţă şi al acordurilor multiple dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Politica “sferelor de influenţă” a făcut ca România să fie, alături de alte ţări central-europene, victima unui experiment politic tragic, care ne-a scos timp de peste patru decenii din cursul firesc al dezvoltării istorice.

Faptul că 23 august 1944 rămâne un eveniment controversat se datorează şi modului deformat în care a fost prezentat în perioada comunistă. Revine istoricilor datoria să analizeze faptele cu instrumentele omului de ştiinţă şi să elucideze acele controverse care ne împiedică să înţelegem momentul 23 august 1944 în toată complexitatea sa.”

Preşedintele Traian Băsescu a început să atace cu violenţă tot ceea ce am construit cu mare greutate în anii din urmă: reconcilierea naţională, asumarea trecutului, reconcilierea româno-maghiară, pacea socială, statul de drept, stabilitatea internă. Acest elan destructiv este pus în slujba unui singur ţel: exercitarea arbitrară şi autoritară a puterii, pentru atingerea unor obiective care nu au nimic în comun cu interesul naţional.

Ion Iliescu


Fost Preşedinte al României


Sursa:


http://ioniliescu.wordpress.com/2011/06/24/reactie-la-atacul-impotriva-regelui-mihai/


Deci aşa … Bravo Bunicuţo…de câte ori vorbeşti vorbeşti reaminteşti oamenilor cât de împuţit ţi-e sufletul şi cât de ordioasă şi nesimţită ţi-e mintea…

Când l-ai fugărit pe Mişu pe şosea cum a fost, sau când nu i-ai permis nici să coboare din avion era un gest de respect faţă de Old Mişu?

Zici că: “Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul…” Adică cum adevărul este în funcţie de context?

Beavo comunist ramolit ce eşti… ştii ce inseamnă asta? este recunoaşterea implicită a faptului că eşti un mincinos ordinar, un păduche care nu ezită să mintă cu seninătate şi cu zâmbetul de Dacie afişat, în funcţie de interesul dintr-un anumit context…

- Ai minţit tot timpul … acum te-ai ramolit şi simţi că te arage pâmântul şi e vremea unltimei spovedanii?

Ai fost, ieşti şi vei râmâne în istorie ca unul din cele mai malefice personaje care au infectat politica românească, principalul vinovat pentru ceea ce vedem în jur…

Mai ai totuşi o şansă sa faci un pustiu de bine ţării ăsteia sărmana:

Împuşcă-te dracului infractor nejudecat ce eşti…

Odios individ …

"

Totalul afișărilor de pagină

Contor securisti si turnatori pe CNSAS

1