duminică, 27 aprilie 2008

TARA DE PE CORABIA NEBUNILOR - pierderi in cultura romaneasca

Andrei BADIN scrie despre pierderile din Saptamana Mare din cultura romaneasca....
Iata textul de mai jos insotit de exceptionala grafica a lui Marcel CHIRNOAGA pe care le admiram in anii 70 la DALLES...

Tara de pe Corabia nebunilor

Posted: 26 Apr 2008 06:58 PM CDT


Saptamana Mare a fost Saptamana Patimilor pentru Cultura romaneasca. S-au stins Monica Lovinescu, Nicapetre, Cezar Ivanescu dar si Marcel Chirnoaga. Am avut sansa de a-l cunoaste pe Maestrul Chirnoaga cred ca acum vreo 25 ani. Mama mea,criticul de arta Gabriela Bidu, era un apropiat al lui Chirnoaga. Am asistat nu o data la interviurile pe care le-a realizat cu Maestrul.Nu o data am discutat cioranian despre noi si lume.
Chirnoaga a fost Durer-ul roman. A fost cel mai important grafician pe care l-a avut Romania. S-a stins in Joia Mare. In liniste. Nederanjat decat mai apoi de cateva articolase de coloana in presa romaneasca. Nimeni nu a avut timp sa se mai ocupe si de el. Moartea nu va mai desena gravurile cu Rilke ale lui lui Chirnoaga. Nici monstrii sai. Nici Pegasul, taurii sau sirenele.S-a stins intr-o nemeritata uitare. Gravurile, sculpturile, timbrele sau picturile sale murale vor ramane insa. Unul din cei mai importanti artisti romani va ramane in mintile si pe peretii admiratorilor artei sale. Intr-o Romanie a non-valorilor in care miticii sunt cei care admirati, Chirnoaga este tacerea vinovata de care avem nevoie. Este gestul nostru de protest. Probabil maine-poimaine se vor gasi unii care sa il decoreze post-mortem cu toate ca puteau sa o faca in timpul vietii. Sau unii care vor vorbi laudativ despre el cu toate ca nu i-au cunoscut nici opera si nici personalitatea si se vor "imbogati spiritual" dintr-un search pe google din care vor extrage mai apoi un discurs cu care sa ameteasca poporul. Ignoranta si lipsa de bun simt romanesc fac ca Chirnoaga sa iasa din scena intr-o tacere de care suntem toti vinovati. Intr-o tara civilizata toate cotidianele l-ar fi avut pe prima pagina. Toate televiziunile ar fi deschis jurnalele de stiri cu reportaje despre opera sa. Dar Romania este astazi undeva in Nederthalul omenesc. Lipsa de respect fata de valori, ignoranta ridicata la rang de putere de lege, mitocania omni-prezenta fac din Romania astazi o tara care ,de fapt, nu exista. Suntem doar locul unde minciuna si prostul gust sunt singurele repere ale unei imoralitati strigatoare la cer. Tara care traieste pe Corabia nebunilor, una din temele operelor lui Marcel. Maestrul picta Virtuti si vicii. Romania este tara in care numai viciile, minciuna si lipsa de bun simt sunt apreciate. La 18 ani de la pronosticul de 20 de ani al lui Brucan cred ca, de fapt, termenul corect este de cateva generatii pentru a reface fibra acestui popor distrus de comunism si care se autodistruge pe zi ce trece. Frumoasele nopti de libertate din Piata Universitatii de acum 18 ani s-au dovedit doar exceptia care confirma regula. Romania este mult mai bolnava decat pare. Romanii au uitat aproape de tot limitele bunului simt. Murdaria, minciuna, lipsa de respect sunt caracteristicile care ne definesc. Nu suntem in stare sa construim nimic. Mai mult distrugem tot ce avem. O corabie a nebunilor pe care mai avem un pic si o scufundam in murdara Mare Neagra. Ii dispretuim pe toti ceilalti dar, de fapt, nu ne dispretuim decat pe noi. Fiindca nu suntem in stare sa vedem frumusetea inaltatoare a Invierii. Suntem doar consumatorii hrapareti a unei realitati care nu ne apartine. Traim in minciuna. Ne facem cruce si rostim Hristos a Inviat! jucand parsiv scena credinciosului. Nu trec nici 10 minute si hapaim vulgar pe ritmuri de manele friptura de porc care ne defineste animalic. Mergem la Inviere nu pentru a ne ruga ci pentru a ne etala bijuteriile, masinile si evident telefoanele mobile de ultima generatie. Pentru romani,de fapt, sarbatoarea Invierii este numai un prilej de a arata cat de inferiori suntem. Cat lipsiti de credinta. Si mai ales cat de ipocriti! Mitocania distruge Romania si nu o va mai salva nici o monarhie de pe lumea asta.
CITITI MAI JOS ULTIMUL INTERVIU ACORDAT DE MARCEL CHIRNOAGA MAMEI MELE:
Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca!

Cum a fugit din tara in anii '70 Marcel Chirnoaga
• Interviu cu celebrul grafician Marcel Chirnoaga


De peste trei decenii am privilegiul de a fi un prieten, cum se spune, al casei, pentru Marcel Chirnoaga. Asemuit adesea cu Durer, Bosch sau Goya, Chirnoaga este o personalitate fascinanta care debordeaza de spiritualitate, generozitate, asa ca nu e de mirare ca atelierul sau este vesnic plin de prieteni, colegi de breasla, critici, iubitori de arta romani sau straini. Toti apropiatii stiu bine ca Marcel Chirnoaga nu este un artist comod. Arta sa ca si intreaga sa existenta sunt imperative, fara compromisuri, intr-o permanenta cautare a libertatii gandului.

- Marcel Chirnoaga, cum a ajuns un licentiat in "Matematici", cel mai important grafician roman contemporan? Studiul matematicii a contat pentru lucrarile, pentru rigoarea lor, unanim recunoscuta?- Am studiat matematicile dar, ca sa fiu sincer, fara convingerea ca am talent in acest sens. In convingerea asta m-a ajutat profesorul meu Dan Barbilian – cunoscut ca un mare poet sub numele de Ion Barbu, care mi-a zis ca am talent de matematician. Dar din motive de dosar, de antecedente biografice, nu am putut continua studiile si am ajuns meteorolog, timp de 7 ani, la Protectia Navigatiei Aeriene. Apoi, in 1953, pe baza unor desene pe care le-am publicat in ziarele din acea vreme si in cateva reviste cum ar fi "Contemporanul" am devenit Membru al Uniunii Artistilor Plastici.

- Cum se raporteaza realitatea artistica din opera ta la lumea inconjuratoare?
- Intotdeauna am fost un realist, nu realist-socialist ci realist-figurativ. De-a lungul timpului am inceput sa inteleg valoarea simbolica a ideii in imaginea plastica. Pentru a-mi ilustra starile de spirit am folosit tehnica acvafortei si acvatintei atacand puternic placa cu acizi. In ceea ce priveste aparatul de sudura, il foloseam pentru reliefurile create pe placa de fier care prin imprimare dadeau unor suprafete ale hartiei denivelari sugestive pentru imagine.

- Cum s-a produs saltul de la frumosii, elegantii cai, de la gratia vietatilor si candoarea siluetelor feminine din anii de dinaintea lui 1964, la monstrii, la bestiarul ce-ti populeaza demult lucrarile?

- Dupa cum ai spus, am fost un realist si cred ca importanta nu este imaginea, ci starea sufleteasca pe care o determina. Am trecut la bestiar, pentru ca, repet, Raul daca nu are imagine nu poate fi recunoscut, fiind o abstractie cum este Binele. Pentru Bine, in mitologie s-au inventat ingerii si sfintii, si pentru Rau, dracii si tot felul de monstri cum ar fi balaurii pe care i-am folosit si eu. In zona tematica a operei mele, in intreg ansamblul de cicluri: „Apocalipsa Sfantului Ioan", „Virtuti si Vicii" (din Catehism), „Infernul din Divina Comedie" s.a.m.d. ilustreaza problema raului.

- Ansamblul de cicluri reuneste simboluri, alegorii si fabule in care se citeste oroarea in fata unei istorii nefaste a pervertirii eului. In prezent mai lucrezi cu masti?
- Mastile mi-au produs oroare de cand eram copil. Intotdeauna am fost convins ca ascunde ceva ingrozitor. Din pacate, imi pare ca tot neamul meu poarta masti cand tragice, cand comice, cand eroice. Ne mascam, ne imbracam cu ideologii, credinte, convingeri. Mastile sunt reprezentative pentru mine in redarea binelui si raului si mi-au dat o multime de idei.

- Ilustratiile de carte, afisele, scenografia si sculptura iti completeaza opera...- Sculptura a fost un soi de reprezentare in trei dimensiuni a imaginii raului asa cum realizasem si in grafica. Lucrarile s-au bucurat de succes in 1970 si in 1972 la Venetia. M-ai intrebat de fuga mea din tara in urma cu 30 de ani. Primisem o invitatie pentru o expozitie in Finlanda. Mai fusesem in Italia, Franta, Belgia, URSS. Si in SUA. Dar din cauza unor denunturi ale unor colegi securisti, nu am primit pasaport. M-am infuriat si am hotarat sa plec fara pasaport. Am facut rost de o barcuta pescareasca si am plecat cu ea de la Sfantu Gheorghe ca sa ajung la Istanbul. Dar m-a prins o furtuna din care am fost salvat de o nava ruseasca, fapt pentru care, dupa ce fusesem acuzat ca sunt securist pentru ca am expus peste hotare si agent CIA pentru ca avusesem expozitii si in America, am fost acuzat ca sunt KGB-ist.

- Ce-si doreste Marcel Chirnoaga la 76 de ani?
- Fiindca sunt un fel de campion la numarul de lucrari realizate, vreo 5.000 risipite in intreaga lume (numai in atelier am acum cam 600), as vrea sa fac un muzeu Chirnoaga. As expune o parte din lucrari si as face in fiecare an o expozitie.

31 Ianuarie 2007
Autor: Gabriela Bidu



Totalul afișărilor de pagină

Contor securisti si turnatori pe CNSAS

1