'Revolutionarii cer ajutorul americanilor
Reprezentantii Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti au efectuat o vizita la sediul Asociatiei 21 Decembrie 1989, tema discutiilor referindu-se la dosarele revolutiei din 1989 si Mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Din delegatie au facut parte Stephen Ruken, Ph.D-political officer si Laurentiu Stefan- political specialist, care au fost primiti de presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries, si avocatul Ionut Matei.
Discutiile s-au referit cu prioritate la modul in care au fost obtinute documentele din dosarul Revolutiei si mineriadelor, precum si stadiul acestora, dar si cererile Asociatiei 21 Decembrie 1989 la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si Legea Lustratiei.
La inceputul intrevederii, presedintele Teodor Maries a facut o scurta prezentare a activitatii Asociatiei, iar avocatul Ionut Matei le-a expus oficialilor SUA sutele de mii de documente din dosarele Revolutiei si mineriadelor, acestia declarandu-se impresionati de volumul mare de documente, pe care le detine Asocitia.
Maries a propus un parteneriat in vederea publicarii integrale a documentelor pe care le detine Asociatia, privind evenimentele din timpul revolutiei si mineriadelor. Stephen Ruken a promis ca va analiza si transmite propunerea, iar ambele parti au fost de acord ca publicarea acestora este benefica si necesara in cel mai scurt timp.
In vederea finalizarii cercetarilor in aceste dosare, presedintele Teodor Maries le-a prezentat propunerea pe care Asociatia 21 decembrie 1989 a facut-o autoritatilor romane. Aceasta consta in preluarea si solutionarea lor in cadrul unui departament al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc condus de catre profesorul Vladimir Tismaneanu. Modelul propus este cel al Legii de functionare a Institutului Memoriei Nationale din Polonia.
Argumentul adus de presedintele Asociatiei in sustinerea propunerii este faptul ca, in prezent, procurorii de la toate nivelurile din cadrul Parchetului General au blocat cercetarile. Propunerea a fost apreciata ca fiind una necesara si aplicabila, reprezentantii Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti interesandu-se daca exista sprijin in acest sens, din partea institutiilor statului. Presedintele Teodor Maries le-a precizat ca doar Institutia Prezidentiala este interesata de acest subiect.
Pompiliu Comsa,
colaborator Ziare.com' http://www.ziare.com/politica/revolutia/revolutionarii-cer-ajutorul-americanilor-1015827 (sent by Yahoo! Toolbar)
Se afișează postările cu eticheta 21 decembrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 21 decembrie. Afișați toate postările
duminică, 16 mai 2010
marți, 22 decembrie 2009
Lista-bombă cu cine a tras în noi după 22 - rechizitoriul lui Dan VOINEA din 2004 ! ( EVZ completat cu facsimil )
EVZ a publicat ieri o stire :
Lista-bombă cu cine a tras în noi după 22: "Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi, în decembrie 1989, în ziua de Crăciun şi pentru uciderea, la Timişoara şi Bucureşti, a 162 de români. Ulterior, nu mai puţin de 102 ofiţeri de armată şi miliţie, în frunte cu fostul preşedinte Ion Iliescu, au fost puşi sub acuzare pentru moartea a 942 de persoane care au continuat „să lupte pentru libertate” după 22 decembrie, când dictatorul cedase deja puterea. O realitate care a fost ţinută la secret de fostul procuror militar Dan Voinea şi scoasă la lumină de EVZ."
Cumperi ziarul si cauti lista ! Lista nu este ci doar un montaj de articolase despre subiect , fara predicat.
Lista este de gasit numai in editia on-line,o mizerie de document semnat e procurorul Dan VOINEA in 2004!
La ce este bun demersul EVZ daca lista nu este scrisa in capul ziarului - editia print?
Sa nu se deranjeze criminalii aflati printre inca printre noi ?
Sa nu-si riste ziarul prestigiul traducand scrisul de domnisoara al procurorului Voinea , proaspat pensionar de lux?
Sa nu cheltuiasca Ringier prea mult facand propriile cercetari privind personajele din lista ?
Sa nu piarda Ringier spatiu publicitar publicand in facsimil lista lui Voinea?
Demersul este laudabil,realizarea schioapa !
Am extras documentul din situl EVZ pentru a avea un subiect complet documentat si poate fi gasit
acum in aceasta postare !
sâmbătă, 19 decembrie 2009
O VICTORIE : Gorbaciov nu mai vine in Romania
Tavarasci Mihai TATULICI il chema pe prietenul lui Iliescu
de la Moscova - intre cele doua tururi de scrutin ale prezidentialelor pentru a ajuta indirect oligarhia rosie de la Bucuresti,
apoi a amanat pentru 21 Decembrie vizita fostului lider al URSS.
Mos Gorbaciov - cu simtul politic dezvoltat,
vazand reactiile de la Timisoara din 1 Decembrie 2009,
rezultatul alegerilor prezidentiale si trendul vestic al romanilor,
dar si reactiile transante dupa 20 de ani privind pregatirea ruseasca a relovilutiei perfect executata de liftele rusofile de la Bucuresti - se declara acum ,diplomatic, bolnav....
In acest timp
tavarasci ION ILICI ILIESCU
incepe sa fie cam nervos pe la televiziuni, in interviuri si in partid
si trebuie sa intre si el intr-o
boala diplomatica
care sa-l salveze de umbra sutelor de morti
de dupa 22 Decembrie 1989 si dupa mineriada comandata 13-15 iunie 1990....
Iata stirea:
Gorbaciov nu mai vine in Romania: "Mihail Gorbaciov nu va putea onora invitatia la Gala 'Zece pentru Romania' care are loc luni seara la Ateneul Roman. 'The American Program Bureau' - compania prin care s-a facut invitatia - ne-a anuntat vineri seara ca Gorbaciov a fost nevoit sa isi anuleze vizita in ultima clipa, din cauza unor probleme de sanatate, transmite Realitatea TV. Compania a transmis o scrisoare de regret din partea liderului de la Moscova. 'As fi vrut sa vin in Romania, dar nu pot; este cu adevarat un caz de forta majora. Va spun asta pentru a intelege ca nu a fost o decizie usoara, dar a fost singura posibila in circumstantele actuale', se arata in mesajul fostului conducator al URSS, care urmeaza sa fie internat in perioada urmatoare. (19 decembrie 2009 ora 13:13:04)"
sâmbătă, 6 septembrie 2008
luni, 24 decembrie 2007
Imagini de la lansarea cartii "Revolutia Romana-Marturii si documente"/ autor: Romulus Cristea
REVOLUTIA ROMANA- MARTURII SI DOCUMENTE
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
ISBN: 978-973-88313-5-3;
Nr. pagini: 310;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia "21 decembrie" & Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor
Revolutia Romana- Marturii si documente
Prefata/ Revenirea la normalitate
Revenirea la normalitate
Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.
Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.
Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?
Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.
Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.
Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.
Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.
Bucureşti 30 noiembrie 2007
Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
ISBN: 978-973-88313-5-3;
Nr. pagini: 310;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia "21 decembrie" & Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor
Revolutia Romana- Marturii si documente
Prefata/ Revenirea la normalitate
Revenirea la normalitate
Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.
Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.
Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?
Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.
Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.
Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.
Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.
Bucureşti 30 noiembrie 2007
Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)