STAREA PRESEI : mortii-revolutiei-romane-din-decembrie-1989
PRELUARE - vezi link
Pozele cumplite din grupajul de mai sus, ce defilează în faţa ochilor
dv., sunt din România, din luna decembrie a anului 1989. Ei sunt morţii
noştri. În afară de ata, vă oferim bonus unul dintre cele mai
cutremurătoare filme documentare despre Revoluţia Română de la 1989,
realizat de Haroun Faroucki şi Andrei Ujică.
Pe 14 decembrie 1989, un grup de revoluţionari, în frunte cu
jurnalistul şi scriitorul Casian-Maria Spiridon, intitulat Frontul
Democrat Român, a încercat să pornească revoluţia la Iaşi. Au fost
arestaţi, raşi în cap şi puşi în zeghe.
Izvorul lor de inspiraţie era un document programatic, numit Frontul
pentru Salvare Naţională, tipărit în samizdat în URSS şi împrăştiat în
Iaşi. În spate erau serviciile secrete ruse.
Scopul sovieticilor era detensionarea controlată a României, într-o
mişcare pilotată de la Moscova, penru că analiştii ruşi estimaseră că
altfel, dacă nu se procedează astfel, prin februarie 1990 România va
exploda necontrolat şi va părăsi Pactul de la Varşovia, alungându-i pe
comunişti.
Provocări succesive, la Timişoara, apoi la Bucureşti, Sibiu, Cluj au
dus la manifestaţii de stradă. Revoluţia a continuat. Unii spun că a
luat sfârşit în 20 mai 1990, o dată cu alegerea lui Iliescu şi a FSN.
Noi spunem că ea a continuat şi continuă şi acum. Morţii din imagini
sunt numai cei de la Revoluţie, lor li s-au adăugat alţii, la mineriade.
Cel puţin la două: 13-15 iunie 1990 şi 25 septembrie 1991, când au fost
ucişi Aurica Crăiniceanu şi Andrei Frumuşanu.
În paralel cu Revoluţia, în România, un grup de conspiratori au
început contrarevoluţia, în frunte cu Ion Iliescu şi acoliţii săi.
Aceştia, spirjiniţi constant de Moscova, s-au străduit să menţină
România în sfera de influenţă sovietică şi apoi rusească, au subminat
porbabil economia naţională şi aceasta fac şi acum.
Pentru că azi ei şi acoliţii lor, care au puit în România, ne
sfidează pe faţă, clasând Dosarul Revoluţiei Române, pentru că în acesta
ei ar fi exact cei ce ar trebui să plătească, intrând la puşcărie.
Aşa cum am mai scris: morţii Revoluţiei din Decembrie 1989 în aceste
zile strigă. Dacă nu le auzim strigătul, atunci înseamnă că suntem
infirmi.
Se afișează postările cu eticheta revolutie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revolutie. Afișați toate postările
luni, 26 octombrie 2015
luni, 13 septembrie 2010
luni, 24 decembrie 2007
Imagini de la lansarea cartii "Revolutia Romana-Marturii si documente"/ autor: Romulus Cristea
REVOLUTIA ROMANA- MARTURII SI DOCUMENTE
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
ISBN: 978-973-88313-5-3;
Nr. pagini: 310;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia "21 decembrie" & Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor
Revolutia Romana- Marturii si documente
Prefata/ Revenirea la normalitate
Revenirea la normalitate
Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.
Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.
Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?
Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.
Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.
Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.
Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.
Bucureşti 30 noiembrie 2007
Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
ISBN: 978-973-88313-5-3;
Nr. pagini: 310;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia "21 decembrie" & Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor
Revolutia Romana- Marturii si documente
Prefata/ Revenirea la normalitate
Revenirea la normalitate
Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.
Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.
Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?
Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.
Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.
Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.
Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.
Bucureşti 30 noiembrie 2007
Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România
marți, 18 decembrie 2007
Romania libera - Noua revolutionari, informatori - Sent Using Google Toolbar
Romania libera - Noua revolutionari, informatori
Alina Sabou
Miercuri, 19 Decembrie 2007
Miercuri, 19 Decembrie 2007
Un numar de 15 persoane, dintre care patru luptatori in Revolutia din 1989 si 11 urmasi ai eroilor-martiri, vor ramane fara beneficiile care le sunt acordate prin Legea Recunostintei ca urmare a faptului ca rudele lor sau chiar ei au fost colaboratori ai Securitatii. Secretariatul de Stat pentru Revolutionari a cerut la CNSAS verificarea tuturor celor care au cerut preschimbarea certificatelor de revolutionari, iar pana acum s-au dat verdicte favorabile pentru patru luptatori in Revolutie si pentru cinci eroi-martiri.
"Va trebui sa le retragem certificatele celor care le-au primit deja, sau titlurile acordate urmasilor. Nici unul nu este din Timisoara. Nimeni nu a atacat deciziile primite de la CNSAS. Atat am primit pana acum, pentru ca CNSAS a lucrat in ritmul specific. Am anuntat aceste nume la Timisoara si tot la Timisoara le voi anunta si pe celelalte, cand le vom mai primi", a declarat ministrul secretar de stat pentru problemele revolutionarilor, Puiu Fesan.
Revolutionarii care au primit aceste verdicte sunt: Vasiliu Florin Vlad Sebastian, despre care Fesan a spus ca este presedinte de asociatie de revolutionari in Galati; Balaci Nicolae, fost locotenent major, din Oradea; Bratu Roman Filica, erou-martir, din Braila; Dragomirescu Mihai Liviu si Gradinaru Dumitru, ambii eroi-martiri din judetul Arges; Belehuz Ioan, erou-martir din Botosani; Mehedintiu Sandi, luptator, acum preot la Biserica Coltea; Zeana Corneliu, luptator, din Bucuresti; Trosca Gheorghe, fost sef de Stat Major la USLA, impuscat in noaptea de 22 decembrie 1989, in fata MApN. "Balaci Nicolae a cerut preschimbarea certificatului, dar nu il va mai primi. Zeana Corneliu a primit deja certificatul nou, dar va ramane fara el. Cei care au primit aceste distinctii vor trebui sa restituie si banii pe care i-au primit pana acum. Din pacate, va trebui sa retragem titlurile si pentru urmasi, in numar de 11", a mai spus Fesan.
In doi ani de cand s-a cerut reinnoirea dosarelor pentru revolutionari, au fost eliberate circa 7.000 de asemenea documente. Situatia de dinainte de aceste demersuri arata ca exista peste 23.000 de revolutionari cu acte.
joi, 6 decembrie 2007
DESPRE DAN IOSIF - SIBERIA...
ANDREI BADIN PUBLICA UN INTERESANT MATERIAL DESPRE UN SIMBOL ROSU AL EVENIMENTELOR CIUDATE GENERIC ZISE "REVOLUTIA ROMANA", O BATA IN MANA DESCURCAREATA A LUI ION ILICI ILIESCU SI A RUSIEI CARE I-A GAZDUIT SI MOARTEA ...MOARTEA IN SIBERIA!
DUPA STIINTA MEA DAN IOSIF A FOST FIUL UNEI ACTIVISTE RUSOAICE PE TARAM SINDICALIST=COMUNIST,CHIPUL SAU ESTE PRACTIC STANDARDUL RUSULUI NESUFERIT CARE NE-A CALCAT APASAT IN ISTORIA RECENTA ...FIE-I SIBERIA USOARA!
In 28 ianuarie 1990 am fost in Piata Victoriei la imensa manifestatie de atunci a partidelor istorice (PNTCD, PNL si PSDR) impotriva deciziei FSN de a se transforma in partid. Cred ca a fost una din cele mai mari demonstratii de dupa decembrie 1989. O poveste care nu am scris-o niciodata. Prilejul: moartea lui Dan Iosif. O alta fata a celui laudat azi de multa lume. Dumnezeu sa il ierte! O poveste cu Iosif, Magureanu, dar si cu Silvian Ionescu:
Cu toate ca soarele stralucea ca intr-o frumoasa zi de toamna, TVR,zisa Libera, a refuzat sa transmita manifestatia motivand ca ar fi... ceata. In cele din urma, candva in cursul dupa amiezii, liderii partidelor istorice au fost primiti de Ion Iliescu. A fost o discutie lunga si Iliescu nu a cedat decat firimituri. La cateva sute de metri se pregatea contra-demonstratia FSN-ului, in Bulevardul Banu Manta, langa Primaria sectorului 1. Printre organizatori Dan Iosif. Dar si Virgil Magureanu sau N.S Dumitru. Acolo se afla si Silvian Ionescu, apropiatul actualului presedinte. Atacurile clasei muncitoare se pregateau pentru imediat dupa lasarea serii. Intre timp, liderii partidelor istorice obtinusera de la Iliescu dreptul de a vorbi la TVR-o minima concesie. S-a format o delegatie condusa de Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu.
Fiecare lider a fost insotit de cativa membri ai partidului. Din cate imi amintesc atunci de la PNL am fost impreuna cu Silvia Lupu si profesorul Nae Bedros. Dinu Patriciu, Calin Tariceanu si altii au ramas in piata. Prezenta la tv nu reprezenta mare lucru. Era un fel de figuratie pentru a da consistenta numerica discursurilor celor trei dar pentru unii a contat mai apoi. Cand ne-am intors in Piata Victoriei se lasase seara. La putin timp a inceput prima contra-demonstratie din ciclul "Noi muncim, nu gandim". S-a incercat, la inceput, intimidarea. Cand s-a vazut ca nu tine a inceput ciomageala. Cred ca, undeva dupa 11 noaptea, am ajuns acasa. Obosit, m-am culcat imediat. Dimineata, pe la 9, m-am trezit si am plecat spre sediul PNL. Am facut greseala sa nu dau drumul la radio si tv. Habar nu aveam ce se intampla in Bucuresti.
"Noi muncim, nu gandim" si partidul-stat, FSN, trecusera la represalii.Cu brutalitate. Nici cand am ajuns in fata sediului PNL nu am realizat imediat ce se intampla. Mai ales ca la liberali devastarea a mers mai usor. Dusmanii principal erau taranistii lui Coposu. "Oamenii muncii" luasera cu asalt sediile PNTCD, PNL si PSDR. Cel mai grav afectat fusese sediul PNTCD, de unde Corneliu Coposu a fost scos de Petre Roman si urcat intr-un TAB. In fata sediului PNL nu m-a bagat nimeni in seama initial. Dar imediat ce am intrat pe usa principala a sediului din Bulevardul Magheru mai multi m-au recunoscut. "Asta a fost cu Campeanu si Coposu aseara la TVR". Si se apropiau amenintatori. M-au atins usor. Nu am stat mult pe ganduri si am luat-o la fuga. La vremea aceea, tineretea a fost un avantaj. Azi nu stiu daca as mai face fata. In cateva secunde a trebuit sa iau decizia incotro sa o iau. Am fugit spre Hotelul Intercontinental, acolo unde erau cazati jurnalistii straini, gandidu-ma ca astfel voi atrage atentia. Cunosteam pe cativa dintre ei. Grupul de "oameni ai muncii" a fost cat pe aci sa ma prinda. Usile hotelului erau inchise. In fata lor patrona Dan Iosif care ameninta in stanga si in dreapta. Norocul meu a fost ca in preajma era Nicola Naomescu (fiul celebrului campion la tenis de masa), corespondentul Radio France Internationale (RFI). Ne stiam. Si-a dat seama ca daca Dan Iosif si grupul lui isi dadeau seama cine sunt am incurcat-o. Mi-a facut semn ca si cum ma astepta si m-a bagat imediat in hotel. Cred ca am rasuflat usurat de vreo 100 de ori. Tremuram, insa, in continuare. As minti daca nu as spune ca a fost cea mai ingrozitoare zi din viata mea.
Nicola m-a dus in garsoniera lui care nu mai stiu la ce etaj era.Mi-a spus sa ma linistesc. A comandat de mancare si mi-a spus ca, in seara aceleasi zile, sa povestesc pentru postul de radio din Paris experienta. Intre timp, in holul hotelului, Dan Iosif continua scandalul. Insotit de o actrita foarte cunoscuta la aceea vreme. Comandau whisky dupa whisky la barul hotelului. Jurnalistilor straini le era teama. Bata fesenista nu mai tinea cont de nimic. Dan Iosif continua sa ameninte si cred ca abia tarziu in noapte a plecat.Tonul era chiar mai vehement si vadit amenintator, inclusiv la adresa jurnalistilor straini. Nicole mi-a spus ca dat fiind situatia trebuie cel putin o zi sa stau acolo. Si asa a fost. Noaptea au venit cu vesti si Alexandru Repan si o actrita de la Nottara, prieteni cu Nicola. Mi-au povestit ce se intamplase in oras. La restaurantul hotelului, Nicola ii avea ca invitati pe Corneliu Coposu si Radu Campeanu la microfonul Radio France. Se pregatea editia de ora 18.00 a sectiei romane de la RFI. Dar Nicola transmitea si pentru postul mama in franceza. Apoi i-am povestit si eu ce traisem pentru ambele emisiuni. Cred ca fost primul interviu pe care l-am dat vreodata. A doua zi, dupa pranz, lucrurile se linistisera. Am putut pleca acasa. Dar nu am uitat niciodata noaptea de 28 ianuarie si linsajul din 29. Si nici pe cei care l-au pus la cale. O fi avut meritul Dan Iosif ca a stat alaturi de Ion Iliescu, ca a fost "cel mai fidel membru al PSD", dar a avut si "meritul" de a fi bata FSN-ului inainte sa apara pe firmament Miron Cozma. Mersi, Nicola.
Dan Iosif este exemplu clar ca Revolutia romana a emanat tovarasi. El insusi dintr-o familie din ierarhia a treia a PCR, Iosif a fost un personaj dubios inainte de 1989.Un mic bisnitar. A avut curajul sa iasa pe baricada de la Inter in noaptea de 21 decembrie 1989 si acest lucru i-a schimbat "cariera". A fost certificatul de spalare a pacatelor din trecut. A devenit onorabil. Cred ca urcarea sa in sferele Puterii s-a datorat faptului ca a vazut sau auzit multe in decembrie 1989. A devenit indispensabil. Trebuia facut sa taca prin acordarea de avantaje. A plecat insa cu foarte multe secrete in mormant.Insasi moartea sa mie imi spune multe semne de intrebare. Sau poate ma insel. Voi ce credeti?
DUPA STIINTA MEA DAN IOSIF A FOST FIUL UNEI ACTIVISTE RUSOAICE PE TARAM SINDICALIST=COMUNIST,CHIPUL SAU ESTE PRACTIC STANDARDUL RUSULUI NESUFERIT CARE NE-A CALCAT APASAT IN ISTORIA RECENTA ...FIE-I SIBERIA USOARA!
In 28 ianuarie 1990 am fost in Piata Victoriei la imensa manifestatie de atunci a partidelor istorice (PNTCD, PNL si PSDR) impotriva deciziei FSN de a se transforma in partid. Cred ca a fost una din cele mai mari demonstratii de dupa decembrie 1989. O poveste care nu am scris-o niciodata. Prilejul: moartea lui Dan Iosif. O alta fata a celui laudat azi de multa lume. Dumnezeu sa il ierte! O poveste cu Iosif, Magureanu, dar si cu Silvian Ionescu:
Cu toate ca soarele stralucea ca intr-o frumoasa zi de toamna, TVR,zisa Libera, a refuzat sa transmita manifestatia motivand ca ar fi... ceata. In cele din urma, candva in cursul dupa amiezii, liderii partidelor istorice au fost primiti de Ion Iliescu. A fost o discutie lunga si Iliescu nu a cedat decat firimituri. La cateva sute de metri se pregatea contra-demonstratia FSN-ului, in Bulevardul Banu Manta, langa Primaria sectorului 1. Printre organizatori Dan Iosif. Dar si Virgil Magureanu sau N.S Dumitru. Acolo se afla si Silvian Ionescu, apropiatul actualului presedinte. Atacurile clasei muncitoare se pregateau pentru imediat dupa lasarea serii. Intre timp, liderii partidelor istorice obtinusera de la Iliescu dreptul de a vorbi la TVR-o minima concesie. S-a format o delegatie condusa de Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu.
Fiecare lider a fost insotit de cativa membri ai partidului. Din cate imi amintesc atunci de la PNL am fost impreuna cu Silvia Lupu si profesorul Nae Bedros. Dinu Patriciu, Calin Tariceanu si altii au ramas in piata. Prezenta la tv nu reprezenta mare lucru. Era un fel de figuratie pentru a da consistenta numerica discursurilor celor trei dar pentru unii a contat mai apoi. Cand ne-am intors in Piata Victoriei se lasase seara. La putin timp a inceput prima contra-demonstratie din ciclul "Noi muncim, nu gandim". S-a incercat, la inceput, intimidarea. Cand s-a vazut ca nu tine a inceput ciomageala. Cred ca, undeva dupa 11 noaptea, am ajuns acasa. Obosit, m-am culcat imediat. Dimineata, pe la 9, m-am trezit si am plecat spre sediul PNL. Am facut greseala sa nu dau drumul la radio si tv. Habar nu aveam ce se intampla in Bucuresti.
"Noi muncim, nu gandim" si partidul-stat, FSN, trecusera la represalii.Cu brutalitate. Nici cand am ajuns in fata sediului PNL nu am realizat imediat ce se intampla. Mai ales ca la liberali devastarea a mers mai usor. Dusmanii principal erau taranistii lui Coposu. "Oamenii muncii" luasera cu asalt sediile PNTCD, PNL si PSDR. Cel mai grav afectat fusese sediul PNTCD, de unde Corneliu Coposu a fost scos de Petre Roman si urcat intr-un TAB. In fata sediului PNL nu m-a bagat nimeni in seama initial. Dar imediat ce am intrat pe usa principala a sediului din Bulevardul Magheru mai multi m-au recunoscut. "Asta a fost cu Campeanu si Coposu aseara la TVR". Si se apropiau amenintatori. M-au atins usor. Nu am stat mult pe ganduri si am luat-o la fuga. La vremea aceea, tineretea a fost un avantaj. Azi nu stiu daca as mai face fata. In cateva secunde a trebuit sa iau decizia incotro sa o iau. Am fugit spre Hotelul Intercontinental, acolo unde erau cazati jurnalistii straini, gandidu-ma ca astfel voi atrage atentia. Cunosteam pe cativa dintre ei. Grupul de "oameni ai muncii" a fost cat pe aci sa ma prinda. Usile hotelului erau inchise. In fata lor patrona Dan Iosif care ameninta in stanga si in dreapta. Norocul meu a fost ca in preajma era Nicola Naomescu (fiul celebrului campion la tenis de masa), corespondentul Radio France Internationale (RFI). Ne stiam. Si-a dat seama ca daca Dan Iosif si grupul lui isi dadeau seama cine sunt am incurcat-o. Mi-a facut semn ca si cum ma astepta si m-a bagat imediat in hotel. Cred ca am rasuflat usurat de vreo 100 de ori. Tremuram, insa, in continuare. As minti daca nu as spune ca a fost cea mai ingrozitoare zi din viata mea.
Nicola m-a dus in garsoniera lui care nu mai stiu la ce etaj era.Mi-a spus sa ma linistesc. A comandat de mancare si mi-a spus ca, in seara aceleasi zile, sa povestesc pentru postul de radio din Paris experienta. Intre timp, in holul hotelului, Dan Iosif continua scandalul. Insotit de o actrita foarte cunoscuta la aceea vreme. Comandau whisky dupa whisky la barul hotelului. Jurnalistilor straini le era teama. Bata fesenista nu mai tinea cont de nimic. Dan Iosif continua sa ameninte si cred ca abia tarziu in noapte a plecat.Tonul era chiar mai vehement si vadit amenintator, inclusiv la adresa jurnalistilor straini. Nicole mi-a spus ca dat fiind situatia trebuie cel putin o zi sa stau acolo. Si asa a fost. Noaptea au venit cu vesti si Alexandru Repan si o actrita de la Nottara, prieteni cu Nicola. Mi-au povestit ce se intamplase in oras. La restaurantul hotelului, Nicola ii avea ca invitati pe Corneliu Coposu si Radu Campeanu la microfonul Radio France. Se pregatea editia de ora 18.00 a sectiei romane de la RFI. Dar Nicola transmitea si pentru postul mama in franceza. Apoi i-am povestit si eu ce traisem pentru ambele emisiuni. Cred ca fost primul interviu pe care l-am dat vreodata. A doua zi, dupa pranz, lucrurile se linistisera. Am putut pleca acasa. Dar nu am uitat niciodata noaptea de 28 ianuarie si linsajul din 29. Si nici pe cei care l-au pus la cale. O fi avut meritul Dan Iosif ca a stat alaturi de Ion Iliescu, ca a fost "cel mai fidel membru al PSD", dar a avut si "meritul" de a fi bata FSN-ului inainte sa apara pe firmament Miron Cozma. Mersi, Nicola.
Dan Iosif este exemplu clar ca Revolutia romana a emanat tovarasi. El insusi dintr-o familie din ierarhia a treia a PCR, Iosif a fost un personaj dubios inainte de 1989.Un mic bisnitar. A avut curajul sa iasa pe baricada de la Inter in noaptea de 21 decembrie 1989 si acest lucru i-a schimbat "cariera". A fost certificatul de spalare a pacatelor din trecut. A devenit onorabil. Cred ca urcarea sa in sferele Puterii s-a datorat faptului ca a vazut sau auzit multe in decembrie 1989. A devenit indispensabil. Trebuia facut sa taca prin acordarea de avantaje. A plecat insa cu foarte multe secrete in mormant.Insasi moartea sa mie imi spune multe semne de intrebare. Sau poate ma insel. Voi ce credeti?
sâmbătă, 18 august 2007
miercuri, 18 iulie 2007
CENZURA LA COMENTARII ALE CITITORILOR "ROMANIEI LIBERE" PRIVIND CADRUL ACTIV FARA UNIFORMA ION ILICI ILIESCU
Asociatia 21 "decembrie" lanseaza o ipoteza
Ondine Ghergut
Miercuri, 18 Iulie 2007
Decizia Curtii Constitutionale a blocat trimiterea in judecata a lui Ion Iliescu.
"am solicitat sa se verifice daca Ion Iliescu este militar activ. Nu pot sa va spun mai mult, dar veti avea surprize" – Doru Maries, presedintele Asociatiei "21 Decembrie 1989"
Sorin Iliesiu, Doru Maries, Antonie Popescu au cerut ieri Parchetului General sa-i mentina pe procurorii militari in dosarele revolutiei si ale mineridei si sa atace la Curte decizia Curtii Constitutionale potrivit careia procurorii militarinu-i mai pot ancheta pe civili, deoarece art. 13 al Curtii Europene a Drepturilor Omului stipuleaza ca orice decizie judecatoreasca trebuie sa aiba cel putin o cale de atac.
COMENTARII de la CITITORI,
PANA LA ORA POSTARII
Ati taiat din articol: Ca nu se intelege nimic
Marti, 17 Iulie 2007 23:05
Probabil reeprezentantii societatii civile au cerut Parchetului sa atace decizia Curtii Constitutionale la Curtea Suprema de Justitie pentru a se respecta practica Uniunii Europene care prevede clar faptul că o hotarare judecatoreasca (asa cum este si cea de la Curtea Constitutionala) nu poate ramane definitiva si obligatorie fara sa existe o cale de atac. Iliescu i-a asasinat pe romani, voi ati bagat o bucata de text in bataie de joc. Pacat de informatia cu Iliescu -ofiter activ. Si eu cred ca e activ inca.
http://uk.360.yahoo.com/camposantoo:
Miercuri, 18 Iulie 2007 06:24
DACA SHI NAZISHTII ERAU ANCHETATZI CA COMUNISHTII, PANA SHI IN ZIUA DE AZI GOEBBELS NE-AR FI TZINUT DISCURSURI NATZIONAL SOCLIALISTE...
Maria: Informatie de ultima ora
Marti, 17 Iulie 2007 23:09
Probabil informatia a aparut tarziu, dar se intelege perfect. Atat, probabil din graba, la cuvantul "Curte" trebuia adaugat cuvantul SUPREMA, sa se inteleaga unde trebuie sa se faca prima data plangerea
cetatean: normal
Miercuri, 18 Iulie 2007 00:41
sigur ca a fost militar activ ca este ...cred ca e in retragere...toti fac parte di organizattia paramilitara a ministerului de interne...pina si directorii din ministere...vezi cind l-au investigat pe dabele de la radet...l-au investigat procurorii militari nu?
Maria: In 1956 a fost ofiter si i-a arestat pe studentii razvratiti impotriva regimului comunist
Miercuri, 18 Iulie 2007 02:44
In 1956, studentii romani s-au solidarizat cu revolutionarii maghiari reprimati pe strazile Budapestei de tancurile sovietice. Iliescu era student, probabil ofiter KGB acoperit-a facut si o specializare la Moscova. Este de notoriettate publica faptul ca Ion Iliescu a participat activ la vanarea si arestarea studentilor romani care au manifestat simpatie si solidaritate cu protestatarii din Ungaria. atunci, sute de studenti au fost arestzati, multi dintre impuscati. Probabil ca au uitat sa-l treaca in rezerva
Cetateanul Turmentat: Hac, curat ofiter, coane
Miercuri, 18 Iulie 2007 02:46
Sa stiti ca asa este: au uitat sa-treaca in rezerva, asa ca poate fi anchertat de procurorii militari ca ofiter activ
Vasile: Iliescu- KGB
Miercuri, 18 Iulie 2007 02:49
Normal ca este ofiter, altfel n-ar fi fost pus in fruntea tarii in decembrie 89. Va mai aduceti aminte cum dadea atunci ordine? Ca un adevarat ofiter care starpea dusmanii poporului, adica teroristii, adica pe noi cetatenii obisnuiti de pe strazi
Nelutu: Pensioneaza-te, bre, ca te pun astia la zid la Targoviste
Miercuri, 18 Iulie 2007 02:53
Procurorii militari trebuie lasati sa finalizeze anchetele si sa-l trimita pe criminal la puscarie. Sa iesim in strada!
marian:
a fost seful armatei si a celorlalte structuri
Miercuri, 18 Iulie 2007 09:59
Miercuri, 18 Iulie 2007 13:05
Ce sa inteleg ca Iliescu are adepti la Romania Libera ?Altfel lasau toate comentariile.Dece le-au taiat deoarece dimineata existau f multe.
Miercuri, 18 Iulie 2007 18:28
BITZ2: Bolnavi sadea
IOANVICKDRAG: 3I-ION ILICI ILIESCU ,GUVERNATORUL REPUBLICII SOVIETICE SOCIALISTE ROMANIA
Miercuri, 18 Iulie 2007 20:17
vineri, 29 iunie 2007
ION ILICI ILIESCU SI RETETE CULINARE LA EDITURA TEHNICA 1989
“PREFERINTELE
CULINARE
ALE
PRESEDINTELUI
ION ILIESCU
Revolutia si emanatia s-au pregatit si la Editura TEHNICA. Am in maná un manifest voluminos semnat de Nicolae Mihai si Adriana Mihai-Bucãtarie si sãnãtate- retete culinare, EdituraTEHNICA, Bucuresti, 1989. Pe vremea aceea, fostul director si actualul preedinte ne invãta ce sã mancãm. El a girat lucrarea de 384 de pagini (24 coli de tipar), care contine minunate retete intelepte si economicoase pentru cincinalul 1991-1995:
Aperitiv din resturi de fripturã
Ardei umpluti fãrã carne
Bors de lobodã
Bors de verdeturi
Budincã de cartofi cu resturi de carne
Budincã de ceapa
Cartofi fierti
Chiftele de praz
Chiftele de spanac
Chiftele de varzã
Chiftelute de peste
Ciorbã de sfeclá si cartofi
Clãtite cu varzã
Fripturã de primãvarã
Icre false
Linte bãtutã
Linte fiarta
Marinatã pentru vanatul bãtran
Marinatá simplá pentru vanatul cu par
Mancare de varzã creatã cu cartofi
Peste fals
Plãcintã cu praz I, II
Plãcintã cu spanac I,II
Salatã cu resturi de carne
Sote de gulii
Spanac aperitiv sau salatã de spanac
Sufleu de praz
Supã de gulii
Supã de spanac
Supã de usturoi
Supã de varzã II
Urzici sleite.
Pentru a publica astfel de retete ale fericirii nu s-a apelat la renumita Carte de bucate SANDA MARIN, ci s-a complotat original impotriva regimului. Dovada certã este prezenta pe lucrare a douã bunuri de tipar: unul la pagina 4, datand din 27.12.1988, si altul la pagina 384 purtand data 28.01.1989. Iatã, dragi tovarãsi neincrezãtori, dovada luptei preedinteiui Iliescu cu cenzura bucàtãriilor!
Asa ca suntem aproape siguri ca meniul prezidential din dizidentã este prezent la Cotroceni cu toate bucatele expérimentate cu succes la Editura TEHNICA 1989, prin consens si traditie revolutionara. “
Ioan Victor DRAGAN
Articolas publicat in 1991 in INDEPENDENTUL
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)