©
Curentul
Politica de monopol dezvoltată de
Deripaska şi Rich se reflectă şi în Romånia. Tentativa lui Deripaska de a prelua în bloc industria autohtonă de aluminiu este continuată de proiectul preluării uzinei
Daewoo de la Craiova, cu concursul direct şi interesat al guvernului
Tăriceanu.
Deripaska vånează ALRO Slatina, Alprom Slatina şi Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Năstase în favoarea grupului
Marco, înfiinţat de Marc Rich şi preluat de magnatul
Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urmă şi
Oleg Deripaska sunt mai vechi. Înainte să lucreze pentru Vitali Machitski,
Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd.
Grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York, a adunat toate combinatele metalurgice controlate de Ziuzin. Printre acestea se numără şi
COS Tårgovişte, şi
Industria Sårmei Cåmpia Turzii SA, privatizate cu scandal (
Cosmin Guşă a fost direct implicat) în timpul guvernării PSD, dar şi o întreprindere croată, alta bulgară, plus două ruseşti.
Combinatele romåneşti au fost cumpărate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pånă de curånd în numele grupului Mechel. Casa de comerţ a oligarhului rus,
Mechel International Holdings AG, a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares.
Reprezentantul din Romånia al lui Ziuzin,
Boris Golovin, este atåt promotorul intereselor lui Deripaska în ţara noastră, cåt şi al
TVEL Corporation, mare corporaţie rusă de stat în domeniul nuclear.
Golovin, născut în Republica Moldova, a fost ofiţer al trupelor speciale din cadrul
GRU, a luptat în
Afganistan, ştie bine limba romånă şi este implicat mai toate afacerile cu energie - şi nu numai - din Romånia. Conexiunile de afaceri ale lui
Boris Golovin includ moguli ai energiei cum ar fi
Nicolae Bogdan Buzăianu, dar şi o serie de personaje provenite din
SRI sau din serviciile de informaţii israeliene.
Printre legăturile sale se numără
Horia Constantin Bejan, fost director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor. Acesta este partener tradiţional al lui
Boris Golovin şi, indirect, al lui
Nicolae Bogdan Buzăianu. Cåt timp a fost în funcţie a făcut afaceri cu controversatul
Constantin Iavorski, fostul angajat al lui
Roman Abramovici.
Vladimir Soare, ofiţer acoperit, a fost, pe rånd,
viceguvernator BNR,
preşedinte al Bancorex şi preşedinte al grupului Gelsor, patronat de
Sorin Ovidiu Vîntu. A făcut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergură iniţiată la
UCM Reşiţa, de
Boris Golovin şi
Nicolae Bogdan Buzăianu. În acest „business“ are interese şi
Oleg Deripaska.
Corneliu Păltånea. Fost şef al unităţii prahovene a
SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteană
Astra Romånă. Este asociat cu grupul de la
Centrul de Afaceri Romåno-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea
Nova Bank. Păltånea a lucrat şi pentru fraţii
Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.
GRU şi legăturile „româneşti“
Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu
Boris Golovin. Preşedinte al
Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia.
Constantin Samson. L-a urmat pe
Iuri Ustinov la şefia
CARR. A fost partener de afaceri cu soţia lui
Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat
Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţă un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.
Mircea Popa. În vremea lui
Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este
agent KGB.
Mircea Popa a condus
Agenţia de Presă „Rusia la Zi“, controlată de un off-shore din
Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean,
Vitalie Dobåndă, conectat la afacerile lui
Sorin Ovidiu Vîntu.
„Rusia la Zi“ era sponsorizată de
Mechel. În perioada
PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui
Cozmin Guşă, care s-a remarcat în peisajul public prin discursurile sale proruse.
Guşă are vilă la
Cornu, pe aceeaşi proprietate cu
Horia Bejan, omul lui
Boris Golovin.
Yacov Goldovsky, omul lui
Cernoi, îi reprezintă interesele în
Rafo, pe care
Goldovsky o controlează, acum, prin compania
Petrochemical Holding, cu sediul în
Austria.
Marin Anton este omul care apare în toată odiseea
Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la
Tofan Group. Mecanismul stingerii datoriei:
Termoelectrica SA (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a eşuat însă parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată.
Victor Vaida, directorul general al
CET Mintia din acea vreme, sucursală a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al
PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politică să căpuşeze
CET Mintia, prin firma soţiei lui.
Prin
Global s-au livrat echipamentele energetice pentru
CET Mintia, valorånd peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe în firmă: sediul social este în
Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romånia. Impozantul imobil aparţinea, de fapt, preşedinţiei Rusiei.
Unul dintre „pionii“ lui
Golovin&Ziomar e
Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pånă în 2001,
Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, cånd guvernul a emis ordonanţa de modernizare a
CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în
Global.
Legăturile lui
Bejan în spaţiul fostei
URSS datează din anii ‘80, cånd acesta a gestionat participarea romånească la construcţia combinatului ucrainean de la
Krivoi Rog. În timp ce activa în minister,
Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu
Constantin Iavorski - fost angajat al oligarhului rus,
Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în
Republica Moldova.
Ofiţer
KGB la origine, Iavorski a monopolizat ani la rånd furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele romåneşti, angajånd la firmele sale foşti ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin.
Societatea primului (
Putna SA) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer
GRU. Pe långă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc.
M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei
Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti.
Tonya Halpern şi defunctul ei soţ,
Moshe, proveneau din structurile
AMAN - serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei
Halpern a fost
Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele romåneşti.
Al treilea membru al consorţiului era
Babcock Borsig Power (BBP) -
Austrian Energy. Din
1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german
BBP (care preluase „
Austrian Energy“, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firmă implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi II. Aşadar, entităţile VA-Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul romån. Firma era reprezentată în Romånia de
Nicolae Bogdan Buzăianu - fondatorul
Energy Holdings şi prietenul lui
Boris Golovin.
Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea
CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură
„Boştină&Asociaţii“, partenerul tradiţional al lui
Buzăianu.
BBP a dat faliment în
2002, fiind preluată de japonezii de la
Hitachi. Boris Golovin, care deţine în Bucureşti şi
Romcar Russian Buses, este cel care tranzacţionează pentru
Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina
Termoelectrica SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile colosului rus
Mechel, al cărui proprietar e
Ziuzin.
Firma lui
Golovin îşi are sediul chiar în casa lui
Nicolae Bogdan Buzăianu din zona
Piaţa Aviatorilor. Magnatul pentru care lucrează acesta, Ziuzin controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energie, vrea să controleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor.
Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului
Tăriceanu.
ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru ca populaţia să nu rămånă fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro.
Pentru
Conares Trading, a prestat şi
societatea de avocatură „
Anastasescu“, care a reprezentat juridic în Romånia firma lui
Igor Ziuzin. Patroana,
Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de
Alexandru Bittner şi este vecina lui
Adrian Năstase în blocul de pe
Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara“, pe care Bittner o consilia în afaceri.
Conexiunile lui
Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în
Mastertrade Ltd., o firmă din
Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi.
La un an după vizita lui
Băsescu la Moscova, în august
2006, guvernul Tăriceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului
Isărescu. Retehnologizarea
Electrocentralei Deva SA (numele actual al CET Mintia) urma să intre în linie dreaptă. Potrivit unei ordonanţe a guvernului
Tăriceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de
67,9 milioane de euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1, urmånd să aibă loc şi încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ
100 milioane de euro.
Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria
URSS prin echipamente, dar tot ei mizează în continuare că vor cåştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual ca numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită alta nouă.
Globalul a cåştigat licitaţia de furnizare de cărbune la
Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU,
Boris Golovin. Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari.
Machitski-Deripaska-Cernoi
„Oleg Deripaska a primit sarcina de la preşedintele Rusiei să revigoreze industria automobilelor ruseşti“, spune Boris Golovin. În Romånia, interesele oligarhului se leagă de
Uzina Constructoare de Maşini Reşiţa, deţinută de oamenii mogulului energiei,
Nicolae Bogdan Buzăianu. Acesta are legături mai vechi cu afaceriştii din spaţiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui
Roman Abramovici. Compania lui Deripaska,
GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumpărat
Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.
Autobuzele sunt produse la Reşiţa, iar piaţa vizată e cea internă. Caroseria se face în Rusia, licenţele sunt cumpărate de la grupul lui Deripaska. Producătorul e firma Robus, controlată de
UCM Reşiţa. Golovin deţine un procent foarte mic în
Robus, în schimb, controlează
Romcar Russian Buses SA, casa de comerţ pentru acest proiect.
Printre acţionarii şi administratorii Romcar îi regăsim pe
Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost preşedinte Bancorex şi al grupului Gelsor, al lui
Sorin Ovidiu Vîntu) şi
Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primăria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a făcut lui Golovin planul de afaceri.
UCM Reşiţa, privatizată la sfårşitul anului 2003, a fost ofertată de Firma
INET AG din Elveţia, în consorţiu cu asociaţia salariaţilor.
INET AG avea însă ca obiect de activitate „deţinerea de acţiuni la alte întreprinderi“, conform registrului elveţian al comerţului. Firma e administrată de
Beat Corpataux, asociat cu
Buzăianu în afacerea „
Energy Holding“.
Suma achitată pentru
UCM a fost
13,1 milioane de euro. După cum au spus cei de la
Reşiţa, statul s-a angajat să le şteargă datoriile istorice, dar în 2006 firma era menţionată printre marii debitori.
Preşedintele
UCM Reşiţa,
Adrian Chebutiu (şi el un apropiat al lui
Buzăianu şi fost vicepreşedinte al
Energy Holding), a recunoscut că Buzăianu a negociat privatizarea de la Reşiţa.
UCM era subcontractant în afacerea „
Porţile de Fier“, revenindu-i
12 milioane de franci elveţieni din afacerea gestionată de acelaşi
Buzăianu, ca reprezentant al
VA-Tech.
...............................................................
În Romånia, o firmă controlată de råvnita societate
ALRO intermediază
importurile de gaz din
Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semnează contractele de livrare a gazului) este compania
Conef SA, controlată de aceiaşi oameni de afaceri de la ALRO adică de grupul Marco, al magnatului
Vitali Machitski, care deţine 99,97% din Conef prin compania din Slatina. Practic, cel care aduce gaze în Romånia este
grupul Marco, în spatele căruia stă
Machitski.
Conef SA intermediază în Romånia aproape jumătate din cantitatea totală de gaze pe care
Gazprom o livrează ţării noastre. În 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc.
Acordul semnat de firma înregistrată în Romånia cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani şi conferă Conef o poziţie dominantă pe piaţă distribuţiei.
În Romånia, Conef a dezvoltat o vastă suveică de firmă, participånd direct în alte societăţi. Unul dintre pionii grupului rusesc este
Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat în Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) pånă în august 2005.
Alesandru fusese numit în funcţie din partea
Partidului Conservator condus de
Dan Voiculescu.
Implicat în mai multe scandaluri cu bani publici,
Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei
Conef Gaz, controlată în proporţie de
70% de compania-mamă,
Conef SA. Interesele ruşilor de la Conef gravitează şi în zona
IMGB, fostul colos industrial ceauşist.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Etc... mai urmează încă vreo 70 de pagini. Prietenii ruşi ai lui Mircea Geoană au deja pus bine piciorul în economia întregii zone a istmului ponto-baltic, iar aşezarea unui tovarăş de nădejde pe scaunul de la Cotroceni ar mări avantajul Moscovei în plan regional.
În opinia mea, mai mult ca sigur acest punct de vedere „l-a negociat“ Mircea Geoană la Moscova, în vizita sa secretă (secretă - pånă mai zilele trecute)
În timp ce presa occidentală tratează profesionist subiectul, declarând că autorii acestei manipulări ( 'site-ul unei obscure fiţuici' - Gardianul - şi Realitatea TV) 'şi-au încălcat atât de manifest deontologia, încât s-au descalificat complet', presa rusă cântă aceeaşi arie a calomniei dirijată de mogulii de pe Dâmboviţa.'Al doilea tur al campaniei incepe cu scandal' (Russkaia slujba novostei);
Toate cele de mai sus par a contura o imagine de asediu mediatic anti-Băsescu lansat fără jenă de Moscova, ca şi când ruşii au intrat în campanie electorală pentru susţinerea lui Mircea Geoană.
Aceeaşi sursă a afirmat că paza lui Geoană a fost asigurată, pe durata vizitei sale la Moscova, de serviciile secrete ruseşti. Tot ruşii, ospitalieri, s-ar fi ocupat şi de celelalte aspecte nesemnificative ale şederii preşedintelui Senatului României şi vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Mircea Geoană.
"
Coaliţia anti-Băsescu a creat şi consolidat, în ultimii ani, o imensă maşină de propagandă mediatică al cărei unic scop este acela de a-şi impune reprezentantul în fotoliul de la Cotroceni. Cum singurul mod prin care se poate realiza aceasta este scrutinul popular, mafia PSD-PNL s-a mobilizat în cea mai complexă operaţiune de manipulare a opiniei publice folosind, în acest scop, mass- media controlate precum şi sute de jurnalişti plătiţi pentru a executa ordinele mogulilor. Au fost aruncate în luptă posturi de televiziune, ziare, posturi de radio etc. 
