vineri, 7 decembrie 2007

CARTIANU LINK EVZ

Articole de GRIGORE CARTIANU:

CARTIANU: Am privit in ochi Securitatea

EDITORIALUL EVZ: Cam multi nervosi cu nervii

GRIGORE CARTIANU: Zambind cu Dinu

EDITORIALUL EVZ: Bulgarii si vulgarii

EDITORIALUL EVZ: Ziaristul-caltabos

GRIGORE CARTIANU: La mormantul tau, Dobrine...

EDITORIALUL EVZ: Voua, celor care nu puteti iubi sarantocii

EDITORIALUL EVZ: Un film de capa si spaga

EDITORIALUL EVZ: Mosnegii pedofili si guvernul sifilitic

GRIGORE CARTIANU: Lupta necrutatoare a guvernului cu propriul popor

... vezi toate articolele ...

CARTIANU zice de Sf.Nicolae in EVENIMENTUL ZILEI: Am privit in ochi Securitatea

cellspacing="0">UN ARTICOL CARE PUNE UN DEGET ARATATOR
PESTE RANA DIN PRESA ROMANA
A PUBLICAT IN EVENIMENTUL ZILEI
GRIGORE CARTIANU,UN ZIARIST DE CURAJ
CARE VEDE NOUA=VECHEA SECURITATE DINCOLO DE
SORIN OVIDIU VANTU,
PETROM SERVICE,
ROMPETROL,
SORIN ROSCA STANESCU SI AL SAU MENTOR
-STOLNICUL SECURIST BALACEANU

Am privit in ochi Securitatea

6 Decembrie 2007

Grigore Cartianu

Unul dintre proastele obiceiuri ale noastre, ale ziaristilor, este sa constatam, din cand in cand, ca presa are o credibilitate discutabila. Si sa ne plangem ca asa si pe dincolo, cand adevarul este unul singur: presa are imaginea pe care o merita. Aceasta imagine rezulta din interferenta talentului si a onestitatii a 90% dintre ziaristi cu ticalosia si jocurile murdare facute de ceilalti 10%. Necazul e ca intre cei 10% se regasesc si unii sefi de gazete, a caror influenta extinde cangrena la dimensiuni periculoase. Atata vreme cat pe tarabe vor exista ziare purulente, experte in intoxicare si santaj, n-are rost sa deplangem credibilitatea presei. Putem vorbi cel mult despre credibilitatea unui ziar sau a altuia, a unei emisiuni sau a alteia, a unui gazetar sau a altuia, nu a presei in general.Colegii de la „Cotidianul” au facut, recent, o dezvaluire de zile mari: academicianul-turnator Constantin Balaceanu-Stolnici, mentorul ziarului „Ziua”, a furnizat Securitatii inclusiv o schita cu planul casei lui Vlad Georgescu, fost director al postului de radio anticomunist Europa Libera. In nota informativa intocmita in 1984 pe baza delatiunii lui Balaceanu-Stolnici, pe care Vlad Georgescu l-a primit in locuinta sa din München, se mentiona: „Masina lui Vlad Georgescu este un BMW care reflecta standardul ridicat al nivelului sau de trai. Locuinta sa se gaseste intr-un cartier rezidential modern din estul orasului, intr-un bloc cu aspect relativ luxos. (...) In dreapta nisei, dincolo de usa antreului, se afla o usa care se deschidea in camera copilului”. Legand vizita si notele informative ale lui Balaceanu-Stolnici de moartea suspecta a lui Vlad Georgescu in 1988 (urmare a unui cancer galopant), „Cotidianul” a titrat: „Balaceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Libera”. Amanunt important: in 1987, Vlad Georgescu fusese avertizat de un general de Securitate: „Daca difuzezi „Orizonturi Rosii”, cartea lui Pacepa, vei fi lichidat in mai putin de un an!”.De ce am mentionat acest episod? Pentru ca Balaceanu-Stolnici, turnatorul odios, este mentorul unui ziar care colcaie de securisti. La „Ziua”, si directorul (Sorin Rosca Stanescu), si redactorul-sef, si cativa editorialisti au facut pactul cu diavolul. Partea proasta e ca unii dintre ei nu s-au schimbat nici dupa caderea dictaturii si, teoretic, desfiintarea institutiei represive numite Securitate. Diversionisti redutabili, acestia continua si azi sa-si injecteze otrava in societatea romaneasca. Atunci cand cineva le sta in cale ori le da in vileag porcariile, securistoizii il acopera cu un potop de minciuni si invective. Nimeni nu trebuie sa scape nemaculat. Tactica are un scop abject: crearea impresiei ca toti sunt la fel. Ca Balaceanu-Stonici, ca Rosca Stanescu, ca multi altii de la „Ziua”.Cand i-au deranjat unele pareri ale filosofului Gabriel Liiceanu, l-au facut imediat „Liicheanu” si l-au tratat ca pe un infractor de drept comun. Din motive similare, Horia-Roman Patapievici a fost descris drept un vampir al finantelor. Ziaristului Dan Tapalaga i-au inventat declaratii folositoare scopurilor lor mizerabile. In drum spre redactie, intre doua statii de metrou, am aflat personal, din „Ziua”, ca sunt marele rechin al tranzitiei din Romania. Doar Securitatea mai reusea sa rastoarne lucrurile intr-un asemenea hal, amestecand adevarul cu minciuna!Acesti tortionari ai adevarului au o tehnica diabolica, bazata pe o ticalosie desavarsita. Ceea ce fac ei poate fi numit Experimentul Intoxicarea. Un fel de ecou peste decenii al Fenomenului Pitesti, monstruozitatea ticluita de generatia securistilor stalinisti. Filosofia distrugerii e aceeasi, doar metodele au fost adaptate vremurilor. Atunci, in intunecosii ani 1949-1951, elitele si „reactionarii” erau striviti fizic, prin „reeducare”. Acum, in Romania democratica, elitele si „reactionarii” sunt bagati intr-un malaxor puturos si improscati cu jeturi de minciuni. Scopul nu mai este zdrobirea oaselor, precum in anii instaurarii comunismului in Romania, ci zdrobirea autoritatii lor publice, pentru ca, in final, sa poata fi izbiti cu intrebarea nimicitoare: pai, tu vorbesti, care ai fost implicat in atatea scandaluri de presa?Un instrument esential al acestei diversiuni profesioniste este crearea confuziei intre termenii presa si instrument de presa. Presa - ceea ce ne straduim sa facem noi, ziaristii - are ca scop informarea cititorilor. Instrumentul de presa - ceea ce fac ei, tortionarii scrisului - este folosit pe post de vana de bou. In cazul de fata, „Ziua” - aceasta „Romania Mare” cu aparitie cotidiana - nu functioneaza ca ziar, ci ca instrument de presa. Un instrument manipulat de un nucleu dur de securisti care, dupa zgaltaiala din decembrie ‘89, s-au trezit cu democratia pe cap. Aceste moluste morale s-au adaptat la noua situatie precum rapitorii care, dupa ce au vietuit milioane de ani in apa, si-au continuat existenta pe uscat, devenind reptile. Le-au crescut picioare, dar nu si-au pierdut prostul obicei de a sfarteca orice alta vietate. Asa si securistii nostri: au invatat sa respire aerul libertatii, dar nu s-au convertit la democratie, ci au infestat-o cu vechile lor deprinderi.In ultima vreme am avut o placere sadica: i-am privit atent in ochi, prin intermediul fotografiilor si al imaginilor TV, pe Rosca Stanescu si pe Balaceanu-Stolnici. Credeti-ma, n-a fost in zadar: am avut senzatia ferma ca privesc in ochi Securitatea!Si am mai simtit ceva: oricat ar incerca securistii secolului XXI sa impiedice aflarea adevarului recurgand la intimidare, eforturile lor sunt inutile. Tranzitia asta confuza a format totusi destule constiinte libere, pentru care nu exista nici compromis, nici frica!Daca s-au gasit romani care sa-i infrunte pe tortionarii securisti in anii infernali ai comunismului, acum e floare la ureche sa-i infrunti pe tortionarii securisti ai scrisului. Libertatea joaca in favoarea noastra, a oamenilor liberi.

joi, 6 decembrie 2007

DESPRE DAN IOSIF - SIBERIA...

ANDREI BADIN PUBLICA UN INTERESANT MATERIAL DESPRE UN SIMBOL ROSU AL EVENIMENTELOR CIUDATE GENERIC ZISE "REVOLUTIA ROMANA", O BATA IN MANA DESCURCAREATA A LUI ION ILICI ILIESCU SI A RUSIEI CARE I-A GAZDUIT SI MOARTEA ...MOARTEA IN SIBERIA!
DUPA STIINTA MEA DAN IOSIF A FOST FIUL UNEI ACTIVISTE RUSOAICE PE TARAM SINDICALIST=COMUNIST,CHIPUL SAU ESTE PRACTIC STANDARDUL RUSULUI NESUFERIT CARE NE-A CALCAT APASAT IN ISTORIA RECENTA ...FIE-I SIBERIA USOARA!

Ciomagul lui Dan Iosif

Publicat in: Atitudini , Video . de Andrei Bădin

In 28 ianuarie 1990 am fost in Piata Victoriei la imensa manifestatie de atunci a partidelor istorice (PNTCD, PNL si PSDR) impotriva deciziei FSN de a se transforma in partid. Cred ca a fost una din cele mai mari demonstratii de dupa decembrie 1989. O poveste care nu am scris-o niciodata. Prilejul: moartea lui Dan Iosif. O alta fata a celui laudat azi de multa lume. Dumnezeu sa il ierte! O poveste cu Iosif, Magureanu, dar si cu Silvian Ionescu:

Cu toate ca soarele stralucea ca intr-o frumoasa zi de toamna, TVR,zisa Libera, a refuzat sa transmita manifestatia motivand ca ar fi... ceata. In cele din urma, candva in cursul dupa amiezii, liderii partidelor istorice au fost primiti de Ion Iliescu. A fost o discutie lunga si Iliescu nu a cedat decat firimituri. La cateva sute de metri se pregatea contra-demonstratia FSN-ului, in Bulevardul Banu Manta, langa Primaria sectorului 1. Printre organizatori Dan Iosif. Dar si Virgil Magureanu sau N.S Dumitru. Acolo se afla si Silvian Ionescu, apropiatul actualului presedinte. Atacurile clasei muncitoare se pregateau pentru imediat dupa lasarea serii. Intre timp, liderii partidelor istorice obtinusera de la Iliescu dreptul de a vorbi la TVR-o minima concesie. S-a format o delegatie condusa de Corneliu Coposu, Radu Campeanu si Sergiu Cunescu.

Fiecare lider a fost insotit de cativa membri ai partidului. Din cate imi amintesc atunci de la PNL am fost impreuna cu Silvia Lupu si profesorul Nae Bedros. Dinu Patriciu, Calin Tariceanu si altii au ramas in piata. Prezenta la tv nu reprezenta mare lucru. Era un fel de figuratie pentru a da consistenta numerica discursurilor celor trei dar pentru unii a contat mai apoi. Cand ne-am intors in Piata Victoriei se lasase seara. La putin timp a inceput prima contra-demonstratie din ciclul "Noi muncim, nu gandim". S-a incercat, la inceput, intimidarea. Cand s-a vazut ca nu tine a inceput ciomageala. Cred ca, undeva dupa 11 noaptea, am ajuns acasa. Obosit, m-am culcat imediat. Dimineata, pe la 9, m-am trezit si am plecat spre sediul PNL. Am facut greseala sa nu dau drumul la radio si tv. Habar nu aveam ce se intampla in Bucuresti.

"Noi muncim, nu gandim" si partidul-stat, FSN, trecusera la represalii.Cu brutalitate. Nici cand am ajuns in fata sediului PNL nu am realizat imediat ce se intampla. Mai ales ca la liberali devastarea a mers mai usor. Dusmanii principal erau taranistii lui Coposu. "Oamenii muncii" luasera cu asalt sediile PNTCD, PNL si PSDR. Cel mai grav afectat fusese sediul PNTCD, de unde Corneliu Coposu a fost scos de Petre Roman si urcat intr-un TAB. In fata sediului PNL nu m-a bagat nimeni in seama initial. Dar imediat ce am intrat pe usa principala a sediului din Bulevardul Magheru mai multi m-au recunoscut. "Asta a fost cu Campeanu si Coposu aseara la TVR". Si se apropiau amenintatori. M-au atins usor. Nu am stat mult pe ganduri si am luat-o la fuga. La vremea aceea, tineretea a fost un avantaj. Azi nu stiu daca as mai face fata. In cateva secunde a trebuit sa iau decizia incotro sa o iau. Am fugit spre Hotelul Intercontinental, acolo unde erau cazati jurnalistii straini, gandidu-ma ca astfel voi atrage atentia. Cunosteam pe cativa dintre ei. Grupul de "oameni ai muncii" a fost cat pe aci sa ma prinda. Usile hotelului erau inchise. In fata lor patrona Dan Iosif care ameninta in stanga si in dreapta. Norocul meu a fost ca in preajma era Nicola Naomescu (fiul celebrului campion la tenis de masa), corespondentul Radio France Internationale (RFI). Ne stiam. Si-a dat seama ca daca Dan Iosif si grupul lui isi dadeau seama cine sunt am incurcat-o. Mi-a facut semn ca si cum ma astepta si m-a bagat imediat in hotel. Cred ca am rasuflat usurat de vreo 100 de ori. Tremuram, insa, in continuare. As minti daca nu as spune ca a fost cea mai ingrozitoare zi din viata mea.

Nicola m-a dus in garsoniera lui care nu mai stiu la ce etaj era.Mi-a spus sa ma linistesc. A comandat de mancare si mi-a spus ca, in seara aceleasi zile, sa povestesc pentru postul de radio din Paris experienta. Intre timp, in holul hotelului, Dan Iosif continua scandalul. Insotit de o actrita foarte cunoscuta la aceea vreme. Comandau whisky dupa whisky la barul hotelului. Jurnalistilor straini le era teama. Bata fesenista nu mai tinea cont de nimic. Dan Iosif continua sa ameninte si cred ca abia tarziu in noapte a plecat.Tonul era chiar mai vehement si vadit amenintator, inclusiv la adresa jurnalistilor straini. Nicole mi-a spus ca dat fiind situatia trebuie cel putin o zi sa stau acolo. Si asa a fost. Noaptea au venit cu vesti si Alexandru Repan si o actrita de la Nottara, prieteni cu Nicola. Mi-au povestit ce se intamplase in oras. La restaurantul hotelului, Nicola ii avea ca invitati pe Corneliu Coposu si Radu Campeanu la microfonul Radio France. Se pregatea editia de ora 18.00 a sectiei romane de la RFI. Dar Nicola transmitea si pentru postul mama in franceza. Apoi i-am povestit si eu ce traisem pentru ambele emisiuni. Cred ca fost primul interviu pe care l-am dat vreodata. A doua zi, dupa pranz, lucrurile se linistisera. Am putut pleca acasa. Dar nu am uitat niciodata noaptea de 28 ianuarie si linsajul din 29. Si nici pe cei care l-au pus la cale. O fi avut meritul Dan Iosif ca a stat alaturi de Ion Iliescu, ca a fost "cel mai fidel membru al PSD", dar a avut si "meritul" de a fi bata FSN-ului inainte sa apara pe firmament Miron Cozma. Mersi, Nicola.

Dan Iosif este exemplu clar ca Revolutia romana a emanat tovarasi. El insusi dintr-o familie din ierarhia a treia a PCR, Iosif a fost un personaj dubios inainte de 1989.Un mic bisnitar. A avut curajul sa iasa pe baricada de la Inter in noaptea de 21 decembrie 1989 si acest lucru i-a schimbat "cariera". A fost certificatul de spalare a pacatelor din trecut. A devenit onorabil. Cred ca urcarea sa in sferele Puterii s-a datorat faptului ca a vazut sau auzit multe in decembrie 1989. A devenit indispensabil. Trebuia facut sa taca prin acordarea de avantaje. A plecat insa cu foarte multe secrete in mormant.Insasi moartea sa mie imi spune multe semne de intrebare. Sau poate ma insel. Voi ce credeti?