GIGI BECALI Mitocanul si Mafiotul

IN GALERIA DE PERSONAJE CARICATURALE DE MARE CALIBRU - UN MITOCAN SI UN MAFIOT CELEBRU CARE NU A FOST DOVEDIT PANA IN PREZENT... INCA O DATA DEMOCRATIA ARATA CA NU ARE ANTIVIRUSI PENTRU ASTFEL DE PERSONAJE CARE PROVOACA PROBLEME SOCIALE SI PASIUNI ANORMALE INTR-O SOCIETATE NEASEZATA...


Andrei Bădin: În spatele uşilor închise: Mitocanul

Andrei Bădin: În spatele uşilor închise: Regele Mihai:"Americanii si englezii ne-au lasat pe mana rusilor"

Andrei Bădin: În spatele uşilor închise: Regele Mihai:"Americanii si englezii ne-au lasat pe mana rusilor"

CURSE DE CAMILE SI IN ROMANIA,DE 18 ANI

ACESTA CURSA SE DESFASOARA DE VREO 18 ANI SI IN ROMANIA ,UNDE- CHIAR DACA NU ESTE UN DESERT- POLITICA SI POLITICIENII FAC CE FAC SA DEVINA...CAMILELE POPULARE RABDA,STRAMBA DIN NAS DAR NU REUSESC SA DARAME DIN SAUA SAU DIN SCAUN NICIUN GRANGUR MAI DE SOI,RABDA SI ALEARGA MAI DEPARTE ... BICIUITE SI FARA APA ...

Cursa de camile, desfasurata la Sweihan, circa 100 km sud de Dubai (Emiratele Arabe Unite) - 28 dec 2007 (AP Photo/Kamran Jebreili)

SECURITATEA ISI APARA SI ACUM OFITERII CARE AU NAPASTUIT NEAMUL ROMANESC - un interviu cu TICU DUMITRESCU IN ROMANIA LIBERA

Doar 362 de ofiteri de Securitate au fost aflati in sapte ani

Romania Libera - Joi, 27 Decembrie 2007

Presedintele AFDPR, Constantin Ticu Dumitrescu, cere Parlamentului sa adopte o lege a recunostintei comune pentru fostii detinuti politici si pentru revolutionari. "Aceasta lege a recunostintei naste o discrepanta strigatoare la cer, pentru ca nu poti sa-i acorzi unui revolutionar drepturi de zece ori mai mari decat unui fost detinut politic", ne-a declarat Ticu Dumitrescu. El solicita MAI (MIRA) sa respecte Legea 187, ignorata timp de opt ani, si sa predea arhivele. Ticu Dumitrescu mai cere ca MAN sa

finalizeze transferul arhivei de la Cernica. "De asemenea, sunt urgent necesare organizarea si cunoasterea continutului fiecarui dosar din aceasta imensa arhiva. Numai astfel vor putea fi gasite date concludente care ar produce surprize in viata noastra politica, si nu numai," ne-a declarat Ticu Dumitrescu. El a mai aratat ca este nevoie de personal la CNSAS, la arhiva si investigatii. Respingerea amendamentelor de catre Parlament care conduceau la simplificarea procedurii de deconspirare a ofiterilor de Securitate trebuie rezolvata, afirma Ticu Dumitrescu. El atrage atentia ca pana in prezent n-au fost publicati timp de sapte ani decat 362 de ofiteri de Securitate intrucat, potrivit Legii 187, trebuie depusa multa munca pentru intocmirea probatoriului si doi sau trei ani pentru a finaliza procedura unui caz.

» Cum comentati faptul ca intre fostii detinuti politici si revolutionari exista diferente in privinta atentiei si a drepturilor acordate?

— Imi exprim nemultumirea si revolta profunda, ca fost detinut politic, cat si ca presedintele al AFDPR, fata de modul in care sunt tratati fostii detinuti politici din Romania. Toate acestea au fost exacerbate de aparitia "Legii recunostintei", acordata revolutionarilor prin vot unanim de catre Parlament. Aceasta in vreme ce eu, de-a lungul celor 18 ani, a trebuit sa duc o lupta continua, incepand cu sustinerea in CPUN a DL 118/1990, pentru acordarea si, ulterior, pentru imbunatatirea unor modeste drepturi. N-as vrea sa se inteleaga ca as avea ceva impotriva revolutionarilor. Dimpotriva, eu cand spun "Revolutia din decembrie" am in fata oameni ca Dinca, Iosif, Maries, Dinescu, Caramitru, Iordache, Orban, ca si cei asemenea lor, care in mod real au avut curajul sa infrunte gloantele armatei si Securitatii. Aceasta ca sa nu mai vorbesc de eroii si ranitii revolutiei. Dar aceasta lege a recunostintei naste o discrepanta strigatoare la cer, pentru ca nu poti sa-i acorzi unui revolutionar drepturi de zece ori mai mari decat unui fost detinut politic. Intrucat, pe langa faptul ca detinutul politic a avut curajul sa infrunte comunismul, a indurat cu anii martirajul temnitelor comuniste si au ramas el si familia sa stigmatizati pe viata. Acum ultimii supravietuitori ai acestei categorii se sting intr-un ritm dramatic, multi dintre ei in mizerie si suferinta. De aceea, sunt obligat sa adresez Parlamentului rugamintea de a adopta o lege a recunostintei comuna si fara nici o exceptie, cu maximum de urgenta, pentru beneficiarii Decretului-lege 118 si pentru revolutionari. stiu ca exista tot felul de categorii si oameni care au avut de suferit in comunism, dar nu au infruntat glontul sau tortura anchetatorilor securisti, precum si temnitele comuniste.

» Ati vorbit recent la o intrunire a Consiliului National al AFDPR de demisia dumneavoastra din CNSAS. La ce hotarare ati ajuns?
— Am reluat de fapt aceasta intentie a mea, de fiecare data respinsa cu vot unanim de AFDPR. Sunt insa reactii publice de nemultumire si chiar unele acuzatii care mi se aduc, in sensul ca eu ma preocup de informatori, si nu de ofiterii de Securitate. In aceste conditii este bine sa se stie ca in cei sapte ani de activitate CNSAS nu a dat decizii de informatori ai Securitatii decat pentru 56 de persoane. Este adevarat ca la cererile de deconspirare a unor informatori adresate CNSAS de victimele acestora au fost descoperiti de circa 600 de informatori, a caror identitate a fost comunicata victimelor respective, petentilor, asa cum ne obliga legea. In afara acestor motivatii se impune sa-mi organizez altfel programul de viata si de munca, intrucat sunt implicat in prea multe activitati. Asa, spre exemplu, cred ca ar trebui sa incep prin a ma retrage din conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, unde, de altfel, n-am putut participa decat la o singura sedinta. La toate acestea se mai adauga implicarea mea din ce in ce mai intensa in scrierea ciclului de carti pe l-am denumit "Memorie si documente". In sfarsit, dupa tot felul de amanari, am semnat un contract cu editura Polirom pentru volumul unu. Cartile pe care le scriu vor avea un cuprins larg si se vor baza, in afara primei parti a volumului unu, pe date si documente. Ele vor deveni din ce in ce mai interesante, pe masura ce ne apropiem de timpul prezent. Asadar, vor aparea pana prin martie 2008 cele trei carti ale volumului unu, intitulat "Marturii si documente". Urmatoarele volume vor avea titlurile "In memoriam", "Remember", "Lumini si umbre", "Nomina odiosa", "PNT: Maretie si decadere".

» Care e situatia mutarii in noul sediu al CNSAS?
— Datorita interventiei primului ministru si ajutorului financiar respectiv, CNSAS se muta in sfarsit intr-un sediu mai spatios. Dupa cum trebuie sa recunoastem ca, datorita interventiei presedintelui Basescu, serviciile au predat o mare parte din arhive, institutia devenind astfel, din 2006, cu adevarat functionala.

» Este in regula acum?
— Paradoxal, nu! Pentru ca un om care a gandit si a initiat legea dupa care lucreaza aceasta institutie este absoluta nevoie de mult mai multi oameni la arhiva si investigatii. Ne apropiem de doua milioane de dosare primite la gramada in timp de nici doi ani. Lipsa de personal este normal sa se rasfranga in realizarea unui ritm raportat la volumul de lucru si in eficienta activitatii noastre. Asteptam ca, in sfarsit, MAI (MIRA) sa respecte Legea 187, pe care o ignora total de opt ani si sa predea arhivele, iar MAN sa finalizeze predarea arhivei de la Cernica. De asemenea, sunt urgent necesare organizarea si cunoasterea continutului fiecarui dosar din aceasta imensa arhiva. Numai astfel vor putea fi gasite date concludente care ar produce surprize in viata noastra politica si nu numai.

Respingerea amendamentelor de catre Parlament care conduceau la simplificarea procedurii de deconspirare a ofiterilor de securitate trebuie neaparat rezolvata. Intrucat, asa cum prevede acum Legea 187, trebuie multa munca pentru intocmirea probatoriului si doi-trei ani pentru a finaliza procedura unui caz. Asa se face ca pana astazi n-au fost publicati timp de sapte ani decat 362 de ofiteri de Securitate. Se pune si aici intrebarea daca in acest ritm, pentru a finaliza deconspirarea lor, n-am avea nevoie de un deceniu.

» Ati avut o situatie conflictuala cu Dorin Dobrincu, unul dintre editorii raportului Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste.
— Intr-un fel da, pentru ca atata vreme cat voi mai avea de trait nu pot accepta sa fie falsificata, denaturata chiar istoria perioadei ai carei actori am fost cei care am cunoscut cu propria viata suferinta, adevarul acelor vremuri si dimensiunile reale ale ororilor securisto-comuniste. Or, astazi sunt ingrozit ca unii istorici mai tineri iau drept bune datele lasate de Securitate in scopul stergerii sau diminuarii acestor crime si faradelegi. Raportul, in intregul sau, este cel mai important document intocmit pana acum in Romania privind ororile comunismului. Eu m-am referit strict la capitolul scris de profesorul universitar Boldur Latescu in numele AFDPR. Or, in acest text, dl Dobrincu si-a permis, intr-o nota de subsol a unei pagini, sa infirme numarul de doua milioane de victime ale comunismului, reducand totul la 350.000. Interventia domniei sale, pe langa faptul ca este neprofesionala si incorecta, o consider si ireverentioasa.

60 DE SECUNDE
Despre disputa dintre Biserica si CNSAS
» Cum comentati reactia unor fete bisericesti privind deconspirarea?

— Din punctul meu de vedere nu a existat nici o disputa cu vreun prelat si mai ales cu biserica. Eu sunt crestin-ortodox si sunt constient, mai mult decat oricand, de rolul si importanta bisericii intr-o societate ca a noastra. Vorbind de deconspirarea preotilor, asa cum este stiut, in proiectul de lege Ticu nici nu am inclus aceasta categorie. Insa in clipa cand a fost votata legea si am jurat pe Biblie in fata Parlamentului, eu ma simt in primul rand obligat moral sa respect legea asa cum a iesit. Deci, daca prelatii nostri se pot supara pe cineva, sa se supere pe cei care au propus introducerea acestor prevederi, ca si pe cei care au votat-o. Oricum, asa cum am mai spus, m-a durut faptul ca inaltii nostri ierarhi ii condamna pe cei care in cadrul deconspirarii Securitatii au ales calea marturisirii si a caintei. Dupa cum nu pot fi de acord cu acel preacucernic parinte care, intr-o discutie telefonica cu un membru al Colegiului, a tinut sa ne ameninte ca va cere Parlamentului desfiintarea CNSAS.

MESAJUL DE CRACIUN AL MAJESTATII SALE REGELE MIHAI I

Romani,
Dupa primul an in Uniunea Europeana, se poate spune ca democratia si libertatile au locul lor stabil in societatea romaneasca.
Stiu ca sunt ramaneri in urma in sanatate si educatie, in conditiile de viata ale oamenilor in varsta si ca exista motive de dezamagire. Dar economia continua sa creasca si sa se elibereze de trecut, politica are dinamism, iar in Legislativul european avem, pentru prima oara, reprezentanti alesi.
Tara noastra a intrat in familia demna a natiunilor libere.
De aici incolo putem sa incepem sa facem diferenta intre prosperitate si identitate, intre libertati si indatoriri, intre exercitiul politic si respectarea valorilor fundamentale.
Oamenii publici trebuie sa-si serveasca institutia, nu sa se serveasca de ea.
Ne trebuiesc institutii solide, indreptate catre viitor.
Romania are nevoie sa-si daltuiasca o Constitutie europeana care sa dea un rol limpede, neechivoc si complementar institutiilor Statului.
Este o chestiune de onoare, de respect pentru traditiile noastre si pentru democratie.
Astfel se poate desavarsi constructia economica si sociala a tarii noastre.
Natiunea, ca si fiinta umana, are personalitate si fior.
Romania, aidoma fiecaruia dintre noi, are povestea ei, adanc patrunsa de trecut si de destin. Tara noastra va avea un loc in sistemul international daca va sti sa respecte democratia, cultivandu-si instinctul binelui national.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Mihai R
Castelul Savarsin, 26 decembrie 2007

ION ILICI ILIESCU si compania sa de bate si scuturi

Ioan Victor DRAGAN

Imagini de la lansarea cartii "Revolutia Romana-Marturii si documente"/ autor: Romulus Cristea

REVOLUTIA ROMANA- MARTURII SI DOCUMENTE
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
ISBN: 978-973-88313-5-3;
Nr. pagini: 310;
Un proiect: Romulus Cristea & Asociatia "21 decembrie" & Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor



Revolutia Romana- Marturii si documente

Prefata/ Revenirea la normalitate

Revenirea la normalitate

Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.

Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.

Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?

Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.

Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.

Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.

Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.

Bucureşti 30 noiembrie 2007

Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România