sâmbătă, 25 iunie 2011
vineri, 24 iunie 2011
Fabulos: Infractorul nejudecat, Ion Iliescu, recunoaşte implict că e un mare mincinos
Fabulos: Infractorul nejudecat, Ion Iliescu, recunoaşte implict că e un mare mincinos: "
Am rămas surprins de violenţa atacului verbal al preşedintelui Traian Băsescu împotriva Regelui Mihai, atac de nimic justificat. Acest atac dovedeşte o crasă necunoaştere a realităţilor istorice, şi adaugă un nou factor de tensiuni interne, într-un moment extrem de delicat pentru România.
Domnul Traian Băsescu şi-a făcut un obicei penibil din a-i ataca pe foştii şefi de stat ai României, pe care îi tratează cu un dispreţ nedemn de poziţia pe care o ocupă în stat. Acest comportament este excesiv până şi pentru un preşedinte care se declară „jucător”. Este expresia incompetenţei şi iresponsabilităţii.
Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul, şi nu putem nega, nici eu, nici Regele Mihai, că sfătuitorii noştri mai mult au turnat gaz peste foc, în momente delicate. Am exprimat aceste lucruri Regelui Mihai, şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a îndrepta acele erori.
Regele Mihai, familia regală şi-au asumat, alături de toţi cei angrenaţi în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, o serie de responsabilităţi, şi trebuie să apreciem contribuţia lor la adevărata sa valoare.
În august 2004, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, în cadrul manifestărilor dedicate acelui moment, la care a participat şi Regele Mihai, spuneam: „Dacă vom judeca fără patimă şi cu obiectivitate faptele istorice, dacă nu vom mai folosi istoria ca instrument al luptei politice, vom putea cădea de acord asupra adevăratei semnificaţii a evenimentului de la 23 august 1944: aceea de act de salvare naţională.
Desprinzându-se de Puterile Axei, România a reuşit să evite transformarea teritoriului său naţional în teatru de război. Violenţa şi ferocitatea cu care s-au purtat luptele în cel de-al Doilea Război Mondial ne fac să credem că o mare parte a României ar fi devenit un uriaş câmp de ruine, că sute de mii de civili ar fi fost victime în plus ale confruntărilor armate.
Venirea la putere a generalului Antonescu, în septembrie 1940, a fost produsul unor eşecuri politico-militare, în plan intern şi extern, imputabile atât slăbiciunilor clasei politice şi fragilităţii democraţiei româneşti, cât şi neputinţei comunităţii internaţionale de a se opune revizionismului, militarismului şi agresivităţii unor puteri totalitare din Europa şi din Asia.
Destrămarea Ligii Naţiunilor, cedarea în faţa forţelor revizioniste au fost consecinţele directe ale modului în care Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au reuşit să gestioneze pacea în Europa, după Trianon.
Prin participarea la război alături de puterile Axei, regimul Antonescu a pus România într-o situaţie extrem de dificilă, chiar dacă o parte dintre motivele intrării ţării noastre în conflict erau justificate şi legitime.
Decizia curajoasă de la 23 august 1944, de arestare a mareşalului Antonescu şi de întoarcere a armelor împotriva Axei, alături de Naţiunile Unite, s-a impus ca urmare a agravării situaţiei de pe front, unde Armata Roşie declanşase o amplă ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău. Aceasta a fost singura decizie posibilă, în condiţiile date, pentru a asigura supravieţuirea Armatei Române şi continuitatea statului român.
În înfăptuirea actului de la 23 august, un rol decisiv i-a revenit Majestăţii Sale, Regele Mihai – a cărui prezenţă o salutăm cu gratitudine – sprijinit în acţiunea sa de cele patru partide care la 20 iunie 1944 formaseră Blocul Naţional Democrat şi de conducerea armatei.
În Proclamaţia Majestăţii Sale Regele Mihai către ţară şi armată din seara zilei de 23 august 1944, se spunea:
“În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse nedrept la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
De curajul cu care ne vom apăra, cu armele în mână, independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta, depinde viitorul ţării noastre…”
Cei care văd în actul de demnitate naţională de la 23 august 1944 începutul “comunizării” României interpretează incorect şi abuziv faptele. Evoluţia postbelică a României a fost consecinţa raportului de forţă şi al acordurilor multiple dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Politica “sferelor de influenţă” a făcut ca România să fie, alături de alte ţări central-europene, victima unui experiment politic tragic, care ne-a scos timp de peste patru decenii din cursul firesc al dezvoltării istorice.
Faptul că 23 august 1944 rămâne un eveniment controversat se datorează şi modului deformat în care a fost prezentat în perioada comunistă. Revine istoricilor datoria să analizeze faptele cu instrumentele omului de ştiinţă şi să elucideze acele controverse care ne împiedică să înţelegem momentul 23 august 1944 în toată complexitatea sa.”
Preşedintele Traian Băsescu a început să atace cu violenţă tot ceea ce am construit cu mare greutate în anii din urmă: reconcilierea naţională, asumarea trecutului, reconcilierea româno-maghiară, pacea socială, statul de drept, stabilitatea internă. Acest elan destructiv este pus în slujba unui singur ţel: exercitarea arbitrară şi autoritară a puterii, pentru atingerea unor obiective care nu au nimic în comun cu interesul naţional.
Incredibil…
pe blogul său, cel mai nociv personaj din politica românească post Decembristă, Ion Iliescu, scrie că:
(voi comenta la finalul articolului deoarece sunt prea stupefiat şi vreau să las ca şi alţii să savureze spusele jegului)
REACŢIE LA ATACUL ÎMPOTRIVA REGELUI MIHAI
By Ion Iliescu
Nota Blue:
(Aşa zice de engleză vorbitoriul;
parcă ar zice by Monica Columbeanu :D )
Am rămas surprins de violenţa atacului verbal al preşedintelui Traian Băsescu împotriva Regelui Mihai, atac de nimic justificat. Acest atac dovedeşte o crasă necunoaştere a realităţilor istorice, şi adaugă un nou factor de tensiuni interne, într-un moment extrem de delicat pentru România.Domnul Traian Băsescu şi-a făcut un obicei penibil din a-i ataca pe foştii şefi de stat ai României, pe care îi tratează cu un dispreţ nedemn de poziţia pe care o ocupă în stat. Acest comportament este excesiv până şi pentru un preşedinte care se declară „jucător”. Este expresia incompetenţei şi iresponsabilităţii.
Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul, şi nu putem nega, nici eu, nici Regele Mihai, că sfătuitorii noştri mai mult au turnat gaz peste foc, în momente delicate. Am exprimat aceste lucruri Regelui Mihai, şi am făcut tot ce a depins de mine pentru a îndrepta acele erori.
Regele Mihai, familia regală şi-au asumat, alături de toţi cei angrenaţi în procesul de integrare europeană şi euro-atlantică, o serie de responsabilităţi, şi trebuie să apreciem contribuţia lor la adevărata sa valoare.
În august 2004, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la evenimentele de la 23 august 1944, în cadrul manifestărilor dedicate acelui moment, la care a participat şi Regele Mihai, spuneam: „Dacă vom judeca fără patimă şi cu obiectivitate faptele istorice, dacă nu vom mai folosi istoria ca instrument al luptei politice, vom putea cădea de acord asupra adevăratei semnificaţii a evenimentului de la 23 august 1944: aceea de act de salvare naţională.
Desprinzându-se de Puterile Axei, România a reuşit să evite transformarea teritoriului său naţional în teatru de război. Violenţa şi ferocitatea cu care s-au purtat luptele în cel de-al Doilea Război Mondial ne fac să credem că o mare parte a României ar fi devenit un uriaş câmp de ruine, că sute de mii de civili ar fi fost victime în plus ale confruntărilor armate.
Venirea la putere a generalului Antonescu, în septembrie 1940, a fost produsul unor eşecuri politico-militare, în plan intern şi extern, imputabile atât slăbiciunilor clasei politice şi fragilităţii democraţiei româneşti, cât şi neputinţei comunităţii internaţionale de a se opune revizionismului, militarismului şi agresivităţii unor puteri totalitare din Europa şi din Asia.
Destrămarea Ligii Naţiunilor, cedarea în faţa forţelor revizioniste au fost consecinţele directe ale modului în care Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite au reuşit să gestioneze pacea în Europa, după Trianon.
Prin participarea la război alături de puterile Axei, regimul Antonescu a pus România într-o situaţie extrem de dificilă, chiar dacă o parte dintre motivele intrării ţării noastre în conflict erau justificate şi legitime.
Decizia curajoasă de la 23 august 1944, de arestare a mareşalului Antonescu şi de întoarcere a armelor împotriva Axei, alături de Naţiunile Unite, s-a impus ca urmare a agravării situaţiei de pe front, unde Armata Roşie declanşase o amplă ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău. Aceasta a fost singura decizie posibilă, în condiţiile date, pentru a asigura supravieţuirea Armatei Române şi continuitatea statului român.
În înfăptuirea actului de la 23 august, un rol decisiv i-a revenit Majestăţii Sale, Regele Mihai – a cărui prezenţă o salutăm cu gratitudine – sprijinit în acţiunea sa de cele patru partide care la 20 iunie 1944 formaseră Blocul Naţional Democrat şi de conducerea armatei.
În Proclamaţia Majestăţii Sale Regele Mihai către ţară şi armată din seara zilei de 23 august 1944, se spunea:
“În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit că nu este decât o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse nedrept la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină.
De curajul cu care ne vom apăra, cu armele în mână, independenţa împotriva oricărui atentat la dreptul nostru de a ne hotărî singuri soarta, depinde viitorul ţării noastre…”
Cei care văd în actul de demnitate naţională de la 23 august 1944 începutul “comunizării” României interpretează incorect şi abuziv faptele. Evoluţia postbelică a României a fost consecinţa raportului de forţă şi al acordurilor multiple dintre marile puteri învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial. Politica “sferelor de influenţă” a făcut ca România să fie, alături de alte ţări central-europene, victima unui experiment politic tragic, care ne-a scos timp de peste patru decenii din cursul firesc al dezvoltării istorice.
Faptul că 23 august 1944 rămâne un eveniment controversat se datorează şi modului deformat în care a fost prezentat în perioada comunistă. Revine istoricilor datoria să analizeze faptele cu instrumentele omului de ştiinţă şi să elucideze acele controverse care ne împiedică să înţelegem momentul 23 august 1944 în toată complexitatea sa.”
Preşedintele Traian Băsescu a început să atace cu violenţă tot ceea ce am construit cu mare greutate în anii din urmă: reconcilierea naţională, asumarea trecutului, reconcilierea româno-maghiară, pacea socială, statul de drept, stabilitatea internă. Acest elan destructiv este pus în slujba unui singur ţel: exercitarea arbitrară şi autoritară a puterii, pentru atingerea unor obiective care nu au nimic în comun cu interesul naţional.
Ion Iliescu
Fost Preşedinte al României
Sursa:
http://ioniliescu.wordpress.com/2011/06/24/reactie-la-atacul-impotriva-regelui-mihai/
Deci aşa … Bravo Bunicuţo…de câte ori vorbeşti vorbeşti reaminteşti oamenilor cât de împuţit ţi-e sufletul şi cât de ordioasă şi nesimţită ţi-e mintea…
Când l-ai fugărit pe Mişu pe şosea cum a fost, sau când nu i-ai permis nici să coboare din avion era un gest de respect faţă de Old Mişu?
Zici că: “Da, mi s-a reproşat, şi mi-am reproşat, atitudinea pe care am avut-o faţă de Regele Mihai imediat după decembrie 1989. Contextul era altul…” Adică cum adevărul este în funcţie de context?
Beavo comunist ramolit ce eşti… ştii ce inseamnă asta? este recunoaşterea implicită a faptului că eşti un mincinos ordinar, un păduche care nu ezită să mintă cu seninătate şi cu zâmbetul de Dacie afişat, în funcţie de interesul dintr-un anumit context…
- Ai minţit tot timpul … acum te-ai ramolit şi simţi că te arage pâmântul şi e vremea unltimei spovedanii?
Ai fost, ieşti şi vei râmâne în istorie ca unul din cele mai malefice personaje care au infectat politica românească, principalul vinovat pentru ceea ce vedem în jur…
Mai ai totuşi o şansă sa faci un pustiu de bine ţării ăsteia sărmana:
Împuşcă-te dracului infractor nejudecat ce eşti…
Odios individ …
"marți, 21 iunie 2011
Cenzurarea e-mailui lui Cezar PREDA - Prezedintele Comisiei de control a activitatii SRI !
---------- Forwarded message ----------
From: <postmaster@cdep.ro>
Date: 2011/6/21
Subject: Delivery Status Notification (Failure)
To: ioan.victor.dragan@gmail.com
This is an automatically generated Delivery Status Notification.
Delivery to the following recipients failed.
cezar.preda@cdep.ro
Final-Recipient: rfc822;cezar.preda@cdep.ro
Action: failed
Status: 5.2.2
X-Display-Name: Cezar Preda
---------- Mesaj redirecţionat ----------
From: ioan-victor dragan <ioan.victor.dragan@gmail.com>
To: srp@cdep.ro, "cezar.preda" <cezar.preda@cdep.ro>
Date: Tue, 21 Jun 2011 09:39:19 +0300
Subject: Fwd: Functia de relatia cu publicul a SRI /DOCUMENTE privind tatal meu DRAGAN A.DUMITRU
luni, 20 iunie 2011
sâmbătă, 18 iunie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI - 21 de ani de lustruit diplome ,doctorate,titluri
Am preluat azi volumul " Mecanisme represive in Romania 1945-1949. Dictionar biografic D - G" , coordonata de dl. Octavian Roske de la INSTITUTUL NATIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI si am regasit numele tatalui meu la pag.212 si va transmit informatii recente primite de mine si - pe baza carora - fac cercetari proprii si la alte institutii ale statului . Institutii bugetare ca si INST nu fac decat sa ofere suport pentru diplome,doctorate,titluri pentru cercetatorii proprii , pe baza datelor culese timp de 21 de ani din arhivele unde au acces preferential .
Domnului ROSKE si domnului CIUCEANU puteti sa le transmiteti decat ca am intrat in cladirea in care am lucrat impreuna cu ei din martie pana in iulie 1990 si NU mi-a facut placere sa revad locurile neschimbate din Arh.CERCHEZ Nr.16 deoarece atitudinea lor fata de domnul Constantin Ticu DUMITRESCU si indirect fata de mine a fost de inteles cu mult mai tarziu - prin pactizarea cu regimul si post regimul ILIESCU.
21 de ani pierduti si datorita acestor doua personaje aflate acum sub tutela ACADEMIEI ROMANE !
Domnului ROSKE si domnului CIUCEANU puteti sa le transmiteti decat ca am intrat in cladirea in care am lucrat impreuna cu ei din martie pana in iulie 1990 si NU mi-a facut placere sa revad locurile neschimbate din Arh.CERCHEZ Nr.16 deoarece atitudinea lor fata de domnul Constantin Ticu DUMITRESCU si indirect fata de mine a fost de inteles cu mult mai tarziu - prin pactizarea cu regimul si post regimul ILIESCU.
21 de ani pierduti si datorita acestor doua personaje aflate acum sub tutela ACADEMIEI ROMANE !
marți, 14 iunie 2011
Iliescu ,tradator,ucigas si gropar al sperantei
Iliescu ,tradator,ucigas si gropar al sperantei: "
Comunicat
Duminică 12 iunie 2011, la sediul Asociatiei 21 Decembrie 1989 a avut loc o dezbaterea publică moderată de Teodor Mărieş, prilejuită de împlinirea a 21 de ani de la fratricidul din 13 – 15 iunie 1990, la care au participat Monica Macovei, Vladimir Tismăneanu, Mihai Şora, Sorin Ilieşiu, general-magistrat Dan Voinea, Andrei Oişteanu, Antonie Popescu, Nicolae Constantinescu, Ana Ţuţuianu, Ecaterina Evanghelescu, Bogdan Cristian Iacob, Romeo Moşoiu şi alţii.
În cadrul dezbaterii au fost prezentate cazuri de victime din dosarul Mineriadei care vor fi incluse în“CARTEA NEAGRĂ A FRATRICIDULUI DIN 13-15 IUNIE 1990”- autori: dr. Alin Rus şi conf.univ. dr. Sorin Ilieşiu – , aflată în curs de elaborare de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) condus de Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, în colaborare cu Asociaţia 21 Decembrie 1989.
Selecţia de mai jos provine din sinteza elaborată în cadrul IICCMER despre cele peste 1600 victime din dosarul Mineriadei, redactată de dna Gina Radu, licenţiată în Drept, şi dl. general în rezervă magistrat Dan Voinea.
Abrudan Gabriela Simona, 16 ani, elevă, Liceul de Chimie nr. 5, reţinută la U.M.0575-Măgurele. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 s-a deplasat la locuinţa bunicii sale din strada Liviu Rebreanu. La un moment dat de ea s-a apropiat un grup de mineri care au lovit-o cu bestialitate în cap, pierzându-şi cunoştinţa, fiind apoi aruncată de doi mineri într-o dubă. A fost reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele 2-3 săptămâni, apoi transferată în arestul Secţiei 13 Poliţie şi eliberată la sfârşitul lunii august 1990. A auzit că pe timpul reţinerii în unitatea militară mai multe femei au fost violate de militari.
Orezeanu Constantin, 13 ani, elev, şcoala Generală Nr. 19 Bucureşti, reţinut la U.M.0575-Măgurele. În dimineaţa zilei de 13.06.1990 a plecat de la domiciliu intenţionând să ajungă la Gara de Nord pentru a pleca la Galaţi la rude. Ajuns la gura de metrou din faţa Teatrului Naţional şi intenţionând să coboare pentru a lua metroul a fost apucat de doi poliţişti care l-au băgat forţat într-o dubă, bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. După aproximativ o oră câteva cadre ale unităţii le-au spus tuturor celor reţinuţi să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid, iar în faţa lor a venit un pluton de militari înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat trăgând spre ei însă neavând glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari au plecat râzând de cei reţinuţi, o parte din ei leşinând. În după-amiaza aceleiaşi zile o parte dintre minori au fost transportaţi la Centru de Primire Minori din Bucureşti,strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în cursul serii de 13.06.1990.
Rob Mircea Andrei, 16 ani, elev, Liceul I.L. Caragiale, reţinut la U.M.0575-Măgurele. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În seara zilei de 13.06.1990 a plecat de la domiciliu pentru a-şi căuta mama, ocazie cu care în zona Televiziunii a fost bătut de forţele de ordine şi introdus în sediul instituţiei. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost transportat cu o dubă la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost reţinut mai multe zile. În data de 18.06.1990 s-a emis mandat de arestare preventivă pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare gravă a liniştii publice, fiind transferat în spitalul penitenciar Jilava unde a stat arestat până în data de 06.08.1990. După eliberare a început să fie mai puţin comunicativ, a început să aibe depresii şi în nenumărate rânduri a cerut familiei să plece definitiv din Bucureşti, iar la începutul anului 1991 a fost dus de familie la domiciliul bunicilor, respectiv comuna Oarţa de jos, judeţul Maramureş, unde a fost înscris la liceu. În data de 19.04.1991, când Rob Mircea împlinea 17 ani, familia a fost anunţată că acesta a luat mai multe medicamente, fiind internat la Spitalul din Baia Mare. În data de 20.04.1991 Rob Mircea a decedat. După eliberare victima a declarat că în celula din Penitenciarul Jilava era trezit noaptea din somn şi ars cu ţigara pe picioare şi mâini.
Şerbuleţ Relu, 19 ani, Fără ocupaţie, reţinut la U.M.0575-Măgurele. În luna iunie 1990 se ocupa cu vânzarea de ziare. În dimineaţa zilei de 13.06.1990, în timp ce vindea ziare în faţa Teatrului Naţional a fost bătut de scutieri şi condus la Secţia 17 Poliţie, unde a ”fost bătut în mod repetat de poliţişti”. În data de 14.06.1990 a fost transferat în arestul Poliţiei Capitalei şi eliberat în jurul orelor 11.00. De aici a plecat la Gara de Nord iar în jurul orelor 22.00 a fost prins de poliţiştii de la Transporturi Feroviare, care l-au dus la Poliţia Capitalei. De aici a fost transportat cu o dubă la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost reţinut 7 zile. După o săptămână a fost transferat la Penitenciarul Jilava unde a stat o perioadă de două săptămâni, apoi mutat la ”Blocul Vechi”. În perioada iunie 1990 – februarie 1991 a fost condus de mai multe ori la Tribunalul Bucureşti, Secţia a 2-a Penală unde i s-au consemnat mai multe declaraţii şi de fiecare dată i se prelungea mandatul de arestare preventivă. În februarie 1991 în timp ce se afla în celula Penitenciarului Jilava, a primit o condamnare definitivă de 6 ani fără drept la vizită şi pachete şi fără să beneficieze de reducerae pedepsei la jumătate. În luna februarie 1996, după ce s-a eliberat din Penitenciarul Jilava s-a internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca fiind operat la picior şi rinichi, deoarece, din cauza loviturilor primite, se deplasaseră. În prezent, tot din cauza loviturilor primite, are piciorul rupt în trei locuri cu tijă metalică aplicată, iar rinichii sunt în continuare deplasaţi.
Zorilă Anghel, 50 ani, lăcătuş mecanic, Intreprinderea de Utilaj Greu, reţinut la U.M.0575-Măgurele. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universişăţii. La data de 14.06.1990 s-a deplasat împreună cu fiul, Zorilă…, şi ginerele său, Ţiber Dumitru, în Piaţa Unirii pentru a face cumpărături pentru înmormântare, ocazie cu care un grup de 12 mineri s-au năpustit asupra lor fără nici o explicaţie şi i-au lovit cu bâte din lemn şi cabluri electrice până ce toţi trei s-au prăbuşit la pământ. Minerii au continuat să-i lovească şi i-au tâlhărit de sumele de bani pe care le aveau asupra lor. Au fost transportaţi la Unitatea Militară de la Măgurele unde au fost obligaţi să treacă printr-un cordon format din militari care i-au bătut cu bastoanele de cauciuc, apoi au fost duşi într-un garaj păziţi de militari fiind reţinuţi până la data de 17.06.1990, timp în care au fost cercetaţi şi supuşi tratamentelor neomenoase. În urma loviturilor primite şi-a pierdut auzul şi parţial vederea fiind încadrat în gradul 2 de invaliditate.
Dizanov Ion Daniel, 19 ani, instalator ICRAL, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 15.06.1990 însoţit de un coleg de muncă, Zamfir Iulian s-a deplasat în zona Lipscani pentru cumpărături, ocazie cu care a fost lovit în cap cu un corp dur pierzându-şi cunoştinţa. Când şi-a revenit, se afla într-o dubă care-l transporta la şcoala de Poliţie de la Băneasa, unde a fost reţinut mai multe zile. După eliberare s-a prezentat la Spitalul de Urgenţe Floreasca unde a fost consultat iar doctorul a constatat că avea două coaste fisurate şi mai multe echimoze pe toată suprafaţa corpului. Când s-a prezentat la serviciu, a aflat de la conducere că i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că a participat la evenimentele din Piaţa Universităţii.
Geroşanu Ciprian, 23 ani, student Facultatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. A fost reţinut de organele de poliţie şi reţinut mai multe zile la şcoala de Poliţie de la Bănesa. De aici a fost transferat în arestul Secţiei 14 Poliţie unde i s-a întocmit dosar penal pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice, fiind eliberat în luna noiembrie 1990. După eliberare şi-a abandonat studiile şi locul de muncă fiind în evidenţa spitalului Voila, diagnosticat de cadrele medicale cu ”debut schizofrenic”. În data de 10.06.1995 s-a sinucis prin spânzurare.
Pârvulescu Dan Gabriel, 20 ani, picolo, hotel ”Atheneu Palace”, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În noaptea zilei de 13.06.1990 în timp ce se îndrepta spre casă, în zona magazinului Romarta Copiilor a fost rănit prin împuşcare în piciorul stâng iar un cetăţean văzându-l rănit l-a transportat la Spitalul Militar Central unde i s-au acordat îngrijiri medicale. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost transportat în arestul Poliţiei TF (Transporturi Feroviare) din Gara de Nord unde a rămas până în data de 15.06.1990. În data de 15.06. 1990, a fost transportat cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Bănesa unde a fost bătut de mineri şi de elevii şcolii, fiind reţinut mai multe zile. Înainte de a fi eliberat i s-a dat o amendă de 1000 lei pentru tulburarea şi liniştii ordinii publice iar la o zi după eliberare a achitat-o. În ziua de 17.06.1990 în timp ce se afla la domiciliu a fost căutat de doi poliţişti de la secţia 22 care l-au introdus într-o dubă şi l-au transportat la Secţia Cercetări Penale din IGP. Aici un maior a emis un mandat de arestare. A fost încătuşat şi transferat în arestul Secţiei 8 Poliţie. De aici a fost transferat la Spitalul Penitenciar Jilava la secţia ”Periculoşi”, unde a rămas mai mult de o lună jumătate. După eliberare s-a prezentat la locul de muncă unde a fost informat că i s-a desfăcut contractul de muncă şi că nu mai poate fi angajat întrucât are cazier.
Pîrvu Silviu Constantin, 15 ani, elev, şcoala nr.42 Voluntari, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a particpat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 15.06.1990 împreună cu un prieten, Simion Eugen, au venit în Bucureşti pentru a viziona un film. În timp ce se aflau în faţa cinematografului ”Luceafărul”, au fost legitimaţi de un poliţist şi deoarece nu aveau buletinele de identitate asupra lor au fost conduşi de trei mineri la sediul Poliţiei Capitalei. De aici au fost transportaţi cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Băneasa unde au fost bătuţi. Imediat după eliberare s-a internat la Spitalul Colentina, apoi la Spitalul 9, unde a suferit două intervenţii chirurgicale pe creier. ”Urmare a loviturilor primite în urma reţinerii de la militari şi mineri, am rămas cu sechele şi nu am putut să mă mai angajez niciodată.”
Ristea Ionel, 60 ani, miner, Filipeştii de Pădure, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 14.06.1990 a venit la băiatul lui Ristea Vladimir, student la Arhitectură şi angajat la Radio Contact. În momentul în care victima s-a întâlnit cu fiul său în faţa sediului radioului, un grup de mineri au atacat o femeie, moment în care victima a intervenit, însă minerii l-au atacat şi pe el. Fiul victimei le-a prezentat minerilor legitimaţia de serviciu din care rezulta că era şef de sector la Mina Filipeştii de Pădure, însă nu au luat-o în seamă şi au continuat să-l lovească pe tatăl lui şi, mai mult decât atât, au pătruns şi în sediul radioului distrugând aparatura din dotare. Ristea Ionel a fost transportat cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Băneasa unde a fost lipsit de libertate în mod ilegal timp de 4 zile. Speriat de cele întâmplate, fiul victimei a abandonat facultatea şi a plecat în Franţa unde a cerut azil politic. Victima a decedat în anul 2003.
Savu Daniel, 15 ani, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. La sfârşitul lunii aprilie 1990 îşi desfăşura activitatea de vânzător ambulant de ziare în pasajul Pieţei Universităţii. În dimineaţa zilei de 13.06.1990, în timp ce se afla în pasaj dorind să se deplaseze spre Casa Scânteii pentru a lua ziare, a fost imobilizat, bătut de scutieri şi transportat cu un camion la şcoala de Poliţie de la Bănesa. ”Când în garaj se aflau circa 250 de persoane, militarii care ne păzeau au primit ordin să ne răcorească, aşa că au adus furtune de pompieri şi din uşile de acces ale garajului am fost stropiţi cu apă… În jurul prânzului în garaj au intrat circa 50-60 de militari şi elevi şi cu bastoanele din dotare au început să lovească toate persoanele reţinute, indiferent de vârstă sau sex… Cu această ocazie am primit mai multe lovituri de bastoane şi bocanci, pierzându-mi cinci dinţi din maxilar. În urma agresiuni la care am fost supus în perioada respectivă am rămas cu infirmitate fizică permanentă şi sluţire”. În seara zilei de 15.06.1990 a fost eliberat.
Toma Ştefan Dumitru, 31 ani, mecanic, Direcţia Domeniului Public Bucureşti, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre serviciu, în zona magazinului Romarta Copiilor a observat cum minerii băteau cu bestialitate o tânără, fapt ce l-a determinat să intervină în apărarea fetei. Cu această ocazie a fost bătut de mineri cu bâtele şi alte obiecte contodente, apoi a fost transportat la sediul Poliţiei Capitalei. De aici a fost dus cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Bănesa unde a fost reţinut mai multe zile.
Păun Dragoş Mircea,24 ani, student, Facultatea de Electronică. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii, fiind vice-preşedinte la Sindicatul Liber Studenţesc şi activa şi în Uniunea Organizaţiilor Studenţeşti. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla pe strada Oneşti în faţa sediului Uniunii Organizaţiilor Studenţeşti, a fost bătut de mineri. ”În timp ce mă băteau, mă înjurau şi spuneau că sunt student deoarece port barbă. Îmi lăsasem barbă în semn de doliu pentru tatăl meu care decedase cu 6 săptămâni în urmă.”
Şişu Gheorghe, 42 ani, şofer, comunitatea evreiască-Bucureşti. Declaraţia soţiei:Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla în zona centrală a Capitalei a fost bătut cu bestialitate de mineri până şi-a pierdut cunoştinţa. ”După ce şi-a revenit a plecat către casă dar în apropiere de ”Big Berceni” a căzut pierzându-şi cunoştinţa şi probabil fusese adus acasă de o cunoştinţă. După ce a fost bătut nu a mai mers la serviciu, simţindu-se rău. Soţul meu a decedat pe data de 02.10.1990 prin sinucidere.”
Ciorobea Ioan, 54 ani. Declaraţia soţiei: În ziua de 15.06.1990, în timp ce se afla în Piaţa Rosetti a văzut o femeie care era bătută de mineri, a intervenit şi ca urmare i s-a băgat un instrument contondent în ochi. ”Soţul meu, după vătămările suferite a rămas cu infirmitate, iar în anul 2001 i s-a descoperit că are cancer în zona vertebrelor care i-au fost rupte în 15.06.1990, şi, cu toate tratamentele şi intervenţiile chirurgicale efectuate, a decedat în 02.05.2003”.
Chivorchian Barbu Octavian, 32 ani, fără ocupaţie. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, în timp ce se afla în Piaţa Universităţii, a fost bătut de forţele de ordine. ”Un militar în combinezon negru m-a lovit cu putere cu bocancul, călcând pe mâna dreaptă, iar un altul m-a lovit în piciorul stâng. Am văzut cum osul a ieşit prin piele.” A fost introdus într-o dubă fiind transportat la sediul Poliţiei TF din Giuleşti, iar de aici, la ordinul unui poliţist, a fost transportat la Spitalul Universitar unde a rămas internat 90 de zile, fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale la braţul drept.
Voinea Ion, 37 ani, Lăcătuş mecanic, “Electroaparataj”. Declaraţia soţiei:Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se afla pe stradă discutând cu un coleg, a fost atacat de mineri care l-au lovit în cap şi pe tot corpul până şi-a pierdut cunoştinţa. În data de 14.06.1990, ora 21.30, a fost internat la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul de politraumatism cranio-facial. ”Din acel moment, starea generală a sănătăţii soţului meu nu s-a mai îmbunătăţit. Au urmat mai multe internări până în data de 24.12.1990 când a paralizat. L-am internat la Spitalul Colentina unde a intrat în comă, l-am mutat la Spitalul nr.9 unde a fost operat la cap. Nici una din aceste intervenţii nu a reuşit, aşa că în data de 19.02.1991 soţul meu a decedat… De asemenea, îmi amintesc faptul că Ion Iliescu le-a mulţumit public minerilor pentru activităţile desfăşurate în Bucureşti. Printre alte activităţi pe care le-au desfăşurat minerii au fost agresarea şi omorârea soţului meu care nu avea nici o vină sau legătură cu manifestaţiile anti-putere din acea perioadă.”
Nicolau Nicolae, 36 ani, merceolog, Cooperativa ”Constructorul”. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă în zona B-dului Nicolae Bălcescu, o femeie a strigat: ”Ăsta e de la ţărănişti”, apoi s-au apropiat de el mai mulţi mineri care i-au spus : ”Bă, tu ştii ce păţesc ăştia care strigă: Jos Iliescu?”, moment în care a fost atacat de mineri. Unul dintre mineri a spus: ”Bine că nu a comentat, că îl omoram.” În data de 14.06.1990 a fost internat la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul plăgi ale scalpului frontal şi parietal.
Alexa Elena Eugenia, 20 ani, secretară, CHR Ambasador. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, ” în dreptul intrării Facultăţii de Limbi Străine, fără motiv, am fost acostată şi lovită puternic de un grup de mineri cu o rangă metalică în spate, zona lombară, lovitură care m-a pus jos. Minerii spuneau că sunt studentă. După ce am căzut, grupul de mineri a continuat să mă lovească cu pumnii şi picioarele. După câteva minute a venit un ”miner curat”, care le-a spus minerilor să mă lase în pace. ” În data de 14.06.1990 ora 11.04, a fost internată la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul contuzie lombo-sacrată..
Drăgan Sorin, 23 ani, student, Facultatea de Limbi Străine. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla în sediul facultăţii cu mai mulţi colegi, au fost atacaţi de mineri care i-au bătut cu bâte în special în cap. “Ne-am îndreptat spre Ministerul de Interne, în aplauzele trecătorilor care-i îndemnau pe mineri să ne omoare. Pe drum mai întâlneam mineri care ţineau să lovească şi ei măcar o dată… Am fost aşezat pe jos iar unul dintre minerii care ne-a adus s-a aplecat asupra mea şi mi-a smuls lanţul de la gât spunând soldatului : ”Doar nu am venit degeaba de la Vulcan până aici.” A fost ajutat de un medic care l-a transportat la Spitalul nr. 9 unde a rămas internat mai multe zile.
Epure Viorica, 31 ani, zugrav-vopsitor, Antrepriza Construcţii Montaj. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 14.06.1990 a fost reţinută de mineri, bătută şi condusă la sediul Ministerului de Interne unde a fost agresată fizic de Emil Cico Dumitrescu. ”În urma loviturilor primite în dimineaţa zilei de 14.06.1990 cât şi a operaţiei ce mi s-a efectuat la Spitalul Fundeni, am suferit o infirmitate fizică permanentă prin scoaterea rinichiului drept.”
Dumitrescu Antonio. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost bătut de mineri. ”Am fost luat din recepţia Hotelului Bulevard de un grup de mineri pentru că am intervenit să ajut o femeie gravidă maltratată de aceştia”. A necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Sasu Dania Victoria, 22 ani, studentă, Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu”. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se se afla în sediul facultăţii, a fost atacată de mineri care au lovit-o cu diverse obiecte contondente, apoi a fost reţinută în sediul Guvernului ”iar la un moment dat şi-a făcut apariţia un miner murdar, care avea asupra sa o bâtă şi fără să spună nimic, a început să lovească reţinuţii cu sălbăticie cu bâta, aplicându-le lovituri în zona capului şi a spatelui.”…. ”Unul dintre mineri ne reproşa că voiam ”să dărâmăm democraţia lui Iliescu”. Pe drum, minerul ”curat” ne-a arătat un şerveţel în care se afla un praf alb pe care mi l-a băgat sub nas, constatând că avea miros de detergent parfumat. Minerul ”curat” a pretins că sunt droguri găsite la noi. Când am văzut la televizor mesajul de mulţumire adresat de Ion Iliescu, în stânga acestuia, printre alte persoane, l-am recunoscut pe minerul ”curat”.
"
Comunicat
Duminică 12 iunie 2011, la sediul Asociatiei 21 Decembrie 1989 a avut loc o dezbaterea publică moderată de Teodor Mărieş, prilejuită de împlinirea a 21 de ani de la fratricidul din 13 – 15 iunie 1990, la care au participat Monica Macovei, Vladimir Tismăneanu, Mihai Şora, Sorin Ilieşiu, general-magistrat Dan Voinea, Andrei Oişteanu, Antonie Popescu, Nicolae Constantinescu, Ana Ţuţuianu, Ecaterina Evanghelescu, Bogdan Cristian Iacob, Romeo Moşoiu şi alţii.
În cadrul dezbaterii au fost prezentate cazuri de victime din dosarul Mineriadei care vor fi incluse în“CARTEA NEAGRĂ A FRATRICIDULUI DIN 13-15 IUNIE 1990”- autori: dr. Alin Rus şi conf.univ. dr. Sorin Ilieşiu – , aflată în curs de elaborare de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER) condus de Vladimir Tismăneanu şi Ioan Stanomir, în colaborare cu Asociaţia 21 Decembrie 1989.
Selecţia de mai jos provine din sinteza elaborată în cadrul IICCMER despre cele peste 1600 victime din dosarul Mineriadei, redactată de dna Gina Radu, licenţiată în Drept, şi dl. general în rezervă magistrat Dan Voinea.
Abrudan Gabriela Simona, 16 ani, elevă, Liceul de Chimie nr. 5, reţinută la U.M.0575-Măgurele. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 s-a deplasat la locuinţa bunicii sale din strada Liviu Rebreanu. La un moment dat de ea s-a apropiat un grup de mineri care au lovit-o cu bestialitate în cap, pierzându-şi cunoştinţa, fiind apoi aruncată de doi mineri într-o dubă. A fost reţinută la Unitatea Militară de la Măgurele 2-3 săptămâni, apoi transferată în arestul Secţiei 13 Poliţie şi eliberată la sfârşitul lunii august 1990. A auzit că pe timpul reţinerii în unitatea militară mai multe femei au fost violate de militari.
Orezeanu Constantin, 13 ani, elev, şcoala Generală Nr. 19 Bucureşti, reţinut la U.M.0575-Măgurele. În dimineaţa zilei de 13.06.1990 a plecat de la domiciliu intenţionând să ajungă la Gara de Nord pentru a pleca la Galaţi la rude. Ajuns la gura de metrou din faţa Teatrului Naţional şi intenţionând să coboare pentru a lua metroul a fost apucat de doi poliţişti care l-au băgat forţat într-o dubă, bătut şi transportat la Unitatea Militară de la Măgurele. Ajuns în unitatea militară, a fost lovit cu bastonul de poliţistul care-l conducea la grupul de minori reţinuţi. După aproximativ o oră câteva cadre ale unităţii le-au spus tuturor celor reţinuţi să se ridice în picioare şi să se aşeze lângă zid, iar în faţa lor a venit un pluton de militari înarmaţi cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze şi să ochească, ordin pe care militarii l-au executat trăgând spre ei însă neavând glonţ pe ţeavă. Plutonul de militari au plecat râzând de cei reţinuţi, o parte din ei leşinând. În după-amiaza aceleiaşi zile o parte dintre minori au fost transportaţi la Centru de Primire Minori din Bucureşti,strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în cursul serii de 13.06.1990.
Rob Mircea Andrei, 16 ani, elev, Liceul I.L. Caragiale, reţinut la U.M.0575-Măgurele. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În seara zilei de 13.06.1990 a plecat de la domiciliu pentru a-şi căuta mama, ocazie cu care în zona Televiziunii a fost bătut de forţele de ordine şi introdus în sediul instituţiei. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost transportat cu o dubă la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost reţinut mai multe zile. În data de 18.06.1990 s-a emis mandat de arestare preventivă pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare gravă a liniştii publice, fiind transferat în spitalul penitenciar Jilava unde a stat arestat până în data de 06.08.1990. După eliberare a început să fie mai puţin comunicativ, a început să aibe depresii şi în nenumărate rânduri a cerut familiei să plece definitiv din Bucureşti, iar la începutul anului 1991 a fost dus de familie la domiciliul bunicilor, respectiv comuna Oarţa de jos, judeţul Maramureş, unde a fost înscris la liceu. În data de 19.04.1991, când Rob Mircea împlinea 17 ani, familia a fost anunţată că acesta a luat mai multe medicamente, fiind internat la Spitalul din Baia Mare. În data de 20.04.1991 Rob Mircea a decedat. După eliberare victima a declarat că în celula din Penitenciarul Jilava era trezit noaptea din somn şi ars cu ţigara pe picioare şi mâini.
Şerbuleţ Relu, 19 ani, Fără ocupaţie, reţinut la U.M.0575-Măgurele. În luna iunie 1990 se ocupa cu vânzarea de ziare. În dimineaţa zilei de 13.06.1990, în timp ce vindea ziare în faţa Teatrului Naţional a fost bătut de scutieri şi condus la Secţia 17 Poliţie, unde a ”fost bătut în mod repetat de poliţişti”. În data de 14.06.1990 a fost transferat în arestul Poliţiei Capitalei şi eliberat în jurul orelor 11.00. De aici a plecat la Gara de Nord iar în jurul orelor 22.00 a fost prins de poliţiştii de la Transporturi Feroviare, care l-au dus la Poliţia Capitalei. De aici a fost transportat cu o dubă la Unitatea Militară de la Măgurele unde a fost reţinut 7 zile. După o săptămână a fost transferat la Penitenciarul Jilava unde a stat o perioadă de două săptămâni, apoi mutat la ”Blocul Vechi”. În perioada iunie 1990 – februarie 1991 a fost condus de mai multe ori la Tribunalul Bucureşti, Secţia a 2-a Penală unde i s-au consemnat mai multe declaraţii şi de fiecare dată i se prelungea mandatul de arestare preventivă. În februarie 1991 în timp ce se afla în celula Penitenciarului Jilava, a primit o condamnare definitivă de 6 ani fără drept la vizită şi pachete şi fără să beneficieze de reducerae pedepsei la jumătate. În luna februarie 1996, după ce s-a eliberat din Penitenciarul Jilava s-a internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca fiind operat la picior şi rinichi, deoarece, din cauza loviturilor primite, se deplasaseră. În prezent, tot din cauza loviturilor primite, are piciorul rupt în trei locuri cu tijă metalică aplicată, iar rinichii sunt în continuare deplasaţi.
Zorilă Anghel, 50 ani, lăcătuş mecanic, Intreprinderea de Utilaj Greu, reţinut la U.M.0575-Măgurele. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universişăţii. La data de 14.06.1990 s-a deplasat împreună cu fiul, Zorilă…, şi ginerele său, Ţiber Dumitru, în Piaţa Unirii pentru a face cumpărături pentru înmormântare, ocazie cu care un grup de 12 mineri s-au năpustit asupra lor fără nici o explicaţie şi i-au lovit cu bâte din lemn şi cabluri electrice până ce toţi trei s-au prăbuşit la pământ. Minerii au continuat să-i lovească şi i-au tâlhărit de sumele de bani pe care le aveau asupra lor. Au fost transportaţi la Unitatea Militară de la Măgurele unde au fost obligaţi să treacă printr-un cordon format din militari care i-au bătut cu bastoanele de cauciuc, apoi au fost duşi într-un garaj păziţi de militari fiind reţinuţi până la data de 17.06.1990, timp în care au fost cercetaţi şi supuşi tratamentelor neomenoase. În urma loviturilor primite şi-a pierdut auzul şi parţial vederea fiind încadrat în gradul 2 de invaliditate.
Dizanov Ion Daniel, 19 ani, instalator ICRAL, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 15.06.1990 însoţit de un coleg de muncă, Zamfir Iulian s-a deplasat în zona Lipscani pentru cumpărături, ocazie cu care a fost lovit în cap cu un corp dur pierzându-şi cunoştinţa. Când şi-a revenit, se afla într-o dubă care-l transporta la şcoala de Poliţie de la Băneasa, unde a fost reţinut mai multe zile. După eliberare s-a prezentat la Spitalul de Urgenţe Floreasca unde a fost consultat iar doctorul a constatat că avea două coaste fisurate şi mai multe echimoze pe toată suprafaţa corpului. Când s-a prezentat la serviciu, a aflat de la conducere că i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv că a participat la evenimentele din Piaţa Universităţii.
Geroşanu Ciprian, 23 ani, student Facultatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. A fost reţinut de organele de poliţie şi reţinut mai multe zile la şcoala de Poliţie de la Bănesa. De aici a fost transferat în arestul Secţiei 14 Poliţie unde i s-a întocmit dosar penal pentru tulburarea liniştii şi ordinii publice, fiind eliberat în luna noiembrie 1990. După eliberare şi-a abandonat studiile şi locul de muncă fiind în evidenţa spitalului Voila, diagnosticat de cadrele medicale cu ”debut schizofrenic”. În data de 10.06.1995 s-a sinucis prin spânzurare.
Pârvulescu Dan Gabriel, 20 ani, picolo, hotel ”Atheneu Palace”, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În noaptea zilei de 13.06.1990 în timp ce se îndrepta spre casă, în zona magazinului Romarta Copiilor a fost rănit prin împuşcare în piciorul stâng iar un cetăţean văzându-l rănit l-a transportat la Spitalul Militar Central unde i s-au acordat îngrijiri medicale. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost transportat în arestul Poliţiei TF (Transporturi Feroviare) din Gara de Nord unde a rămas până în data de 15.06.1990. În data de 15.06. 1990, a fost transportat cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Bănesa unde a fost bătut de mineri şi de elevii şcolii, fiind reţinut mai multe zile. Înainte de a fi eliberat i s-a dat o amendă de 1000 lei pentru tulburarea şi liniştii ordinii publice iar la o zi după eliberare a achitat-o. În ziua de 17.06.1990 în timp ce se afla la domiciliu a fost căutat de doi poliţişti de la secţia 22 care l-au introdus într-o dubă şi l-au transportat la Secţia Cercetări Penale din IGP. Aici un maior a emis un mandat de arestare. A fost încătuşat şi transferat în arestul Secţiei 8 Poliţie. De aici a fost transferat la Spitalul Penitenciar Jilava la secţia ”Periculoşi”, unde a rămas mai mult de o lună jumătate. După eliberare s-a prezentat la locul de muncă unde a fost informat că i s-a desfăcut contractul de muncă şi că nu mai poate fi angajat întrucât are cazier.
Pîrvu Silviu Constantin, 15 ani, elev, şcoala nr.42 Voluntari, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a particpat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 15.06.1990 împreună cu un prieten, Simion Eugen, au venit în Bucureşti pentru a viziona un film. În timp ce se aflau în faţa cinematografului ”Luceafărul”, au fost legitimaţi de un poliţist şi deoarece nu aveau buletinele de identitate asupra lor au fost conduşi de trei mineri la sediul Poliţiei Capitalei. De aici au fost transportaţi cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Băneasa unde au fost bătuţi. Imediat după eliberare s-a internat la Spitalul Colentina, apoi la Spitalul 9, unde a suferit două intervenţii chirurgicale pe creier. ”Urmare a loviturilor primite în urma reţinerii de la militari şi mineri, am rămas cu sechele şi nu am putut să mă mai angajez niciodată.”
Ristea Ionel, 60 ani, miner, Filipeştii de Pădure, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 14.06.1990 a venit la băiatul lui Ristea Vladimir, student la Arhitectură şi angajat la Radio Contact. În momentul în care victima s-a întâlnit cu fiul său în faţa sediului radioului, un grup de mineri au atacat o femeie, moment în care victima a intervenit, însă minerii l-au atacat şi pe el. Fiul victimei le-a prezentat minerilor legitimaţia de serviciu din care rezulta că era şef de sector la Mina Filipeştii de Pădure, însă nu au luat-o în seamă şi au continuat să-l lovească pe tatăl lui şi, mai mult decât atât, au pătruns şi în sediul radioului distrugând aparatura din dotare. Ristea Ionel a fost transportat cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Băneasa unde a fost lipsit de libertate în mod ilegal timp de 4 zile. Speriat de cele întâmplate, fiul victimei a abandonat facultatea şi a plecat în Franţa unde a cerut azil politic. Victima a decedat în anul 2003.
Savu Daniel, 15 ani, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. La sfârşitul lunii aprilie 1990 îşi desfăşura activitatea de vânzător ambulant de ziare în pasajul Pieţei Universităţii. În dimineaţa zilei de 13.06.1990, în timp ce se afla în pasaj dorind să se deplaseze spre Casa Scânteii pentru a lua ziare, a fost imobilizat, bătut de scutieri şi transportat cu un camion la şcoala de Poliţie de la Bănesa. ”Când în garaj se aflau circa 250 de persoane, militarii care ne păzeau au primit ordin să ne răcorească, aşa că au adus furtune de pompieri şi din uşile de acces ale garajului am fost stropiţi cu apă… În jurul prânzului în garaj au intrat circa 50-60 de militari şi elevi şi cu bastoanele din dotare au început să lovească toate persoanele reţinute, indiferent de vârstă sau sex… Cu această ocazie am primit mai multe lovituri de bastoane şi bocanci, pierzându-mi cinci dinţi din maxilar. În urma agresiuni la care am fost supus în perioada respectivă am rămas cu infirmitate fizică permanentă şi sluţire”. În seara zilei de 15.06.1990 a fost eliberat.
Toma Ştefan Dumitru, 31 ani, mecanic, Direcţia Domeniului Public Bucureşti, reţinut la U.M. 0828-Băneasa. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre serviciu, în zona magazinului Romarta Copiilor a observat cum minerii băteau cu bestialitate o tânără, fapt ce l-a determinat să intervină în apărarea fetei. Cu această ocazie a fost bătut de mineri cu bâtele şi alte obiecte contodente, apoi a fost transportat la sediul Poliţiei Capitalei. De aici a fost dus cu o dubă la şcoala de Poliţie de la Bănesa unde a fost reţinut mai multe zile.
Păun Dragoş Mircea,24 ani, student, Facultatea de Electronică. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii, fiind vice-preşedinte la Sindicatul Liber Studenţesc şi activa şi în Uniunea Organizaţiilor Studenţeşti. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla pe strada Oneşti în faţa sediului Uniunii Organizaţiilor Studenţeşti, a fost bătut de mineri. ”În timp ce mă băteau, mă înjurau şi spuneau că sunt student deoarece port barbă. Îmi lăsasem barbă în semn de doliu pentru tatăl meu care decedase cu 6 săptămâni în urmă.”
Şişu Gheorghe, 42 ani, şofer, comunitatea evreiască-Bucureşti. Declaraţia soţiei:Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla în zona centrală a Capitalei a fost bătut cu bestialitate de mineri până şi-a pierdut cunoştinţa. ”După ce şi-a revenit a plecat către casă dar în apropiere de ”Big Berceni” a căzut pierzându-şi cunoştinţa şi probabil fusese adus acasă de o cunoştinţă. După ce a fost bătut nu a mai mers la serviciu, simţindu-se rău. Soţul meu a decedat pe data de 02.10.1990 prin sinucidere.”
Ciorobea Ioan, 54 ani. Declaraţia soţiei: În ziua de 15.06.1990, în timp ce se afla în Piaţa Rosetti a văzut o femeie care era bătută de mineri, a intervenit şi ca urmare i s-a băgat un instrument contondent în ochi. ”Soţul meu, după vătămările suferite a rămas cu infirmitate, iar în anul 2001 i s-a descoperit că are cancer în zona vertebrelor care i-au fost rupte în 15.06.1990, şi, cu toate tratamentele şi intervenţiile chirurgicale efectuate, a decedat în 02.05.2003”.
Chivorchian Barbu Octavian, 32 ani, fără ocupaţie. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, în timp ce se afla în Piaţa Universităţii, a fost bătut de forţele de ordine. ”Un militar în combinezon negru m-a lovit cu putere cu bocancul, călcând pe mâna dreaptă, iar un altul m-a lovit în piciorul stâng. Am văzut cum osul a ieşit prin piele.” A fost introdus într-o dubă fiind transportat la sediul Poliţiei TF din Giuleşti, iar de aici, la ordinul unui poliţist, a fost transportat la Spitalul Universitar unde a rămas internat 90 de zile, fiind supus mai multor intervenţii chirurgicale la braţul drept.
Voinea Ion, 37 ani, Lăcătuş mecanic, “Electroaparataj”. Declaraţia soţiei:Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se afla pe stradă discutând cu un coleg, a fost atacat de mineri care l-au lovit în cap şi pe tot corpul până şi-a pierdut cunoştinţa. În data de 14.06.1990, ora 21.30, a fost internat la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul de politraumatism cranio-facial. ”Din acel moment, starea generală a sănătăţii soţului meu nu s-a mai îmbunătăţit. Au urmat mai multe internări până în data de 24.12.1990 când a paralizat. L-am internat la Spitalul Colentina unde a intrat în comă, l-am mutat la Spitalul nr.9 unde a fost operat la cap. Nici una din aceste intervenţii nu a reuşit, aşa că în data de 19.02.1991 soţul meu a decedat… De asemenea, îmi amintesc faptul că Ion Iliescu le-a mulţumit public minerilor pentru activităţile desfăşurate în Bucureşti. Printre alte activităţi pe care le-au desfăşurat minerii au fost agresarea şi omorârea soţului meu care nu avea nici o vină sau legătură cu manifestaţiile anti-putere din acea perioadă.”
Nicolau Nicolae, 36 ani, merceolog, Cooperativa ”Constructorul”. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă în zona B-dului Nicolae Bălcescu, o femeie a strigat: ”Ăsta e de la ţărănişti”, apoi s-au apropiat de el mai mulţi mineri care i-au spus : ”Bă, tu ştii ce păţesc ăştia care strigă: Jos Iliescu?”, moment în care a fost atacat de mineri. Unul dintre mineri a spus: ”Bine că nu a comentat, că îl omoram.” În data de 14.06.1990 a fost internat la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul plăgi ale scalpului frontal şi parietal.
Alexa Elena Eugenia, 20 ani, secretară, CHR Ambasador. Nu a participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se îndrepta spre locul de muncă, ” în dreptul intrării Facultăţii de Limbi Străine, fără motiv, am fost acostată şi lovită puternic de un grup de mineri cu o rangă metalică în spate, zona lombară, lovitură care m-a pus jos. Minerii spuneau că sunt studentă. După ce am căzut, grupul de mineri a continuat să mă lovească cu pumnii şi picioarele. După câteva minute a venit un ”miner curat”, care le-a spus minerilor să mă lase în pace. ” În data de 14.06.1990 ora 11.04, a fost internată la Spitalul de Urgenţă Bucureşti cu diagnosticul contuzie lombo-sacrată..
Drăgan Sorin, 23 ani, student, Facultatea de Limbi Străine. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 în timp ce se afla în sediul facultăţii cu mai mulţi colegi, au fost atacaţi de mineri care i-au bătut cu bâte în special în cap. “Ne-am îndreptat spre Ministerul de Interne, în aplauzele trecătorilor care-i îndemnau pe mineri să ne omoare. Pe drum mai întâlneam mineri care ţineau să lovească şi ei măcar o dată… Am fost aşezat pe jos iar unul dintre minerii care ne-a adus s-a aplecat asupra mea şi mi-a smuls lanţul de la gât spunând soldatului : ”Doar nu am venit degeaba de la Vulcan până aici.” A fost ajutat de un medic care l-a transportat la Spitalul nr. 9 unde a rămas internat mai multe zile.
Epure Viorica, 31 ani, zugrav-vopsitor, Antrepriza Construcţii Montaj. A participat la manifestaţiile din Piaţa Universităţii. În ziua de 14.06.1990 a fost reţinută de mineri, bătută şi condusă la sediul Ministerului de Interne unde a fost agresată fizic de Emil Cico Dumitrescu. ”În urma loviturilor primite în dimineaţa zilei de 14.06.1990 cât şi a operaţiei ce mi s-a efectuat la Spitalul Fundeni, am suferit o infirmitate fizică permanentă prin scoaterea rinichiului drept.”
Dumitrescu Antonio. În dimineaţa zilei de 14.06.1990 a fost bătut de mineri. ”Am fost luat din recepţia Hotelului Bulevard de un grup de mineri pentru că am intervenit să ajut o femeie gravidă maltratată de aceştia”. A necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Sasu Dania Victoria, 22 ani, studentă, Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu”. În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în timp ce se se afla în sediul facultăţii, a fost atacată de mineri care au lovit-o cu diverse obiecte contondente, apoi a fost reţinută în sediul Guvernului ”iar la un moment dat şi-a făcut apariţia un miner murdar, care avea asupra sa o bâtă şi fără să spună nimic, a început să lovească reţinuţii cu sălbăticie cu bâta, aplicându-le lovituri în zona capului şi a spatelui.”…. ”Unul dintre mineri ne reproşa că voiam ”să dărâmăm democraţia lui Iliescu”. Pe drum, minerul ”curat” ne-a arătat un şerveţel în care se afla un praf alb pe care mi l-a băgat sub nas, constatând că avea miros de detergent parfumat. Minerul ”curat” a pretins că sunt droguri găsite la noi. Când am văzut la televizor mesajul de mulţumire adresat de Ion Iliescu, în stânga acestuia, printre alte persoane, l-am recunoscut pe minerul ”curat”.
"
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)