vineri, 29 iulie 2011
sâmbătă, 23 iulie 2011
Michael Olteanu : POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE, CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA “REVOLUTIE”
rostogolire
POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE, CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA “REVOLUTIE”
1 – Historic background:
Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput
o campanie sustinuta de “indepartare” de patria muma U.R.S.S.. O
schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea
majoritate a generalilor de securitate si armata facusera “studii” in
U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea
cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari
(G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist…
Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate
posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali
“tovarasului si tovarasei”.
Economia “socialista” nu mergea insa de loc si atunci a inceput o
campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in
special nemti, evrei si carne de porc…
La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat “tovarasului” ca ar
fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti
interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca RSR
nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru
cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.
Excelenta carte a lui Liviu Valenas “Fabrica de spioni” relateaza
pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in
dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu
success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si
sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau prieten
Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in schimbul a
catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat
la o banca elvetiana.
Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a
fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada
RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A.
din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei
Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu a avut
nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala
si Centrala in anul 1989.
Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de
catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii
la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25
Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament Statelor
Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul
american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa
operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in
care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin Ceausescu in
subsolul ambasadei tocmai parase cladirea…
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane
pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea “fosilelor”
spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman
(fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit “profesor de
marxism-leninism” la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre
1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a
“generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.
Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca “fosilele” nu aveau
access la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei,
care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, “bascularea”
securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut
esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau
culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si
tembelismul national traditional.
Phase I – Operatia “Troika”
La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central
la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de
ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:
1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba
(G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff –
Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,
3 – Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) – Force for Special
Purposes – Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate
fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U.
sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) –
Federal Security Service of the Russian Federation – Serviciul Federal
de Securitate al Federatiei Ruse.
Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau
subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost
dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu
compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a
explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana
si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale
orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika
au fot introduse ca “turisti” in Romania, in ritmul de circa 150 masini
pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile
prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru “demonstratii
populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de Europa de Vest
si datorita prezentei unui vechi “prieten” al G.R.U., pastorul
protestant Tokes.
Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela
resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie
1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operatiei Tokes” a
cerut sa se faca “numarul”, adica identificarea tuturor protestatarilor
din jurul locuintii lui Tokes. “Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele
Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit
ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…”
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici
si un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau
“moldovineste” au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu
diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura
“bascularea” …
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio
quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au
prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care
promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau
al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau
judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si
salariile le vor fi marite corespunzator…
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii
securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un
general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost
imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptasera
propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze
faimoasa ”adunare populara” din 22 Decembrie 1989.
Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste
negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate
exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din
motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare,
operatia “Flanela”.
E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au
executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii
conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe “flanelisti’
defiland pe ecranele televizoarelor…
Phase II – Operatia “Flanela”
Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata
pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei
Americane la Bucuresti. Erau imbracati “romaneste” si au ajuns devreme
in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului
meeting.
Au vazut cum s-a construit “dreptunghiul” si “razele”, care erau o
procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu.
“Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub
balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela “dreptunghi” plecau
“razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar,
mergand spre exterior. Intre aceste “raze” erau apoi plasate grupurile
de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea
ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza,
securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de
mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata
a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe
balcon in spatele lui si-i spune: “E SECU!”. In momentul acela Ceausescu
a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida
era pierduta.
Acesta este momentul in care niste “tineri curajosi” au inceput sa
alerge prin multime strigand: “Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul”.
Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca
acesti “tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de oameni catre
centru. Ei alergau intotdeuna dinspre “dreptunghi” spre periferie,
si ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se simteau in
siguranta. Era clar ca erau toti securisti…
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei…
Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un
informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta
Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei
care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati
sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta
“cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si
convorbirea telefonica a fost foarte scurta: “Da, tovarasu! – “BAI
PETRICA, FLANELA E MAINE!” – “Am inteles. tovarasu!”…
Dupa care “Petrica” se dadea de ceasul mortii sa ajunga in
Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea “revolutia” fara el…
A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a
“flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau
costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a
ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat…
Phase III – “Teroristii”
De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de
oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate
tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit
peste noapte “LIBERI”.
Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de
partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate “prostimii” ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii “societati”.
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza
denumita “Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie
1989.
Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de
“teroristi” si de “anti-teroristi”. Aceiasi militari de securitate erau o
noapte “teroristi” si noaptea urmatoare “anti-teroristi”.
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de
morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau
transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate
cartierele.
Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute
ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O
multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi
si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi partide si
organizatii politice.
In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet
blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul “Patriarh al Bisericii
Ortodoxe” (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata credinciosii in
Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general de securitate, a
crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea socoteala pentru toate
crimele comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41
de ani, si s-a retras la o manastire, refuzand sa mai “conduca”
Biserica Ortodoxa.
In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit “Patriarh” pe un preot
de tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul
dela Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul
Marina fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.
Imediat dupa “hirotonisire” Justinian Marina a participat la
distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii
Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca
adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate
varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de
inchisoare.
Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de
preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia
pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau
vocatia de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un
exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici
Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din
Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!
Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand
pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute
in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, “condusa” de Justinian Marina.
Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe
nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In
primavara anului 1958, Justinian Marina a
ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa
semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra
oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului
comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI.
Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa
semneze aceste angajamente cu Satana…Ei au fost toti arestati si
condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.
Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in
lagarul Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 “brigazi”
de preoti (150 de persoane).
“Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai
sunt preot!” imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75
de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu…Dumnezeu sa-i ierte si
sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc,
care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si
Romano-Catolici…
Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute
de biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii
Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel…
Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii
Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a
sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand
securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis
solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela Biserica
Greco-Catolica.
ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE
BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI,
spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia,
Croatia si Slovenia.
In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de
Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si
salariile li s-au marit in mod corespunzator.
De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti
care in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989
general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu
sef al Justitiei Militare din Romania “post-revolutionara”. Faptul ca
el condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai
organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a
fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci de condamnari la
moarte pe care le-a “pronuntat” in perioada 1958-1959.
Intre timp “turistii” din operatia Troika s-au intors progresiv
acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania
continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a “cultiva”
frica si teroarea.
Phase IV – “Mineriada”
Astfel ”conducerea post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o
varianta romana a “revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si
mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat
“succesul stralucit” al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului
impotriva “dusmanilor poporului”. Mii de oameni au fost batuti si
maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de
care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a
asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi.
“Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul Iliescu.
Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul
Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de
Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10%
intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice
ale securitatii care in 2011 inregistreaza “TOATE CONVORBIRILE
TELEFONICE” si filmeaza toate intalnirile “suspecte”.
Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE,
PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii
securitatii “post-revolutionare”. Ei incurajeaza coruptia si furtul la
toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea
obolul la securitate.
Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie
unde securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind
publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li-sa
interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu
Bulgaria unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la
gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).
QUO VADIS ROMANIA?
Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)
Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959
“Bandit Contrarevolutionar”, detinut politic intre 1959 si 1964
Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970
Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984
Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004.
DEMENTIAL:Iliescu reales, la al XXI-lea succes…
DEMENTIAL:Iliescu reales, la al XXI-lea succes…: "
"
Iliescu reales, la al XXI-lea succes…
literar ! L-ati vazut azi ? Fosila bolsevica Ion Iliescu si-a lansat al 21 volum de proza kominternista. Bosorogul era verde, ca o broasca raioasa, zambaret ca un emoticon si posibil chiar viril (Corina Cretu tre’ sa stie mai bine). Cand noi gafaim sub grijile zilei de maine, Ion Iliescu se lafaie prin fotoliile unor edituri obscure, aruncand cu bani pentru a-si publica ineptiile. Aparitiile lui Ion Iliescu sunt ca si crizele hemoroidale: cand te simti mai bine, mai linistit, te apuca durerea. Degeaba l-am operat de atatea ori, de pomana l-am cauterizat, hemoroidul Ion Iliescu renaste.
Cand ti-e lumea mai draga Ion Iliescu scoate capul din curul tau si incepe sa zambeasca. Doamne, nici sa te stergi bine nu mai poti. Hartia igienica se agata de surasul perfid al bolsevicului si totul se inroseste, iritandu-se. Apoi incep durerile, stalinistului nu-i place sa fie murdarit cu cacat. Prefera sa-l manance…
Ion Iliescu o sa ne-ngroape pe toti ! Mosul rosiatic e ca Highlander si Predator la un loc. Este nemuritor, ca de rece nici nu poate fi vorba . Arata la 80 de ani, cum suntem multi dintre noi la 50. Secretul longevitatii lui Ion Iliescu nu e cine stie ce filozofie de viata. Pur si simplu jigodia bolsevica nu a muncit niciodata ! Poate doar cand pupincuriza dosurile KGB-iste la Moscova pentru vreo functie in PCR. Cand sa mai si munceasca omul, daca era toata ziua ocupat la partid ? De la „Asociaţia studenţilor români” din URSS (oare ce-o fi fost asociatia asta…) si pana la directoratul de la Editura Tehnica, din ’44 si pana in ’89, Ion Iliescu a fost numai pe “fonctii”. In cazul lui, cateodata gradul a doborat functia. Cum dracu’ sa nu ajungi la 80 de ani rosu in obrajorii de politruc, cand toata viata o freci la rece prin case de protocol, vile nationalizate, birouri de prim secretar, si la umbra copacilor din Primaverii ? Mai ales daca tanti Nina iti serveste in fiecare dimineata portia de “branzica de vaci cu miere de albine”. Fir-ati ai dracului de profitori, catarati mereu pe muntii de cadavre ale unor oameni nevinovati !
Lansarile de carte ale lui Ion Iliescu seamana cu fostele plenare largite ale PCR-ului. Cativa pupincuristi ii ling bine dosul la inceput, apoi bolsevicul ia cuvantul zambind. Arunca acelasi vechi discurs noduros, isi agita un pic mainile, se incrunta putin iar la final, inevitabil, zambeste irezistibil. Atunci e momentul cand babele senile, gospodinele la menopauza, domnisoarele batrane virgine si la creier, au cu toate orgasme necontrolabile. Iar putinilor mosnegi din publicul fidel lui Ion Iliescu, le mai zvacneste odata. La evenimentul de azi, grupul pupincuristilor de serviciu a fost format din: Ecaterina Andronescu, Eugen Bejinariu, Toni Grebla, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vacaroiu, Razvan Teodorescu, Dan Mircea Popescu, Ionut Vulpescu (consilierul lui Iliescu), Dorel Visan si Claudiu Iordache. Limbile date in curul lui Ion Iliescu au sunat cam asa:
“Ion Iliescu a facut bai de multime cum n-a avut nimeni pe-un picior de plai, pe-o gura de rai.” – Ionut Vulpescu
“Suntem nevoiasi de Ion Iliescu, avem nevoie de Ion Iliescu, suntem in nevoie de Ion Iliescu”. – Razvan Teodorescu
Dar “ne facem nevoile pe Ion Iliescu” nu era mai potrivit dle academician ?
In concluzie, cel mai de succes scriitor de dupa ’90, este fara indoiala Ion Iliescu. La cati neghiobi i-au cumparat aberatiile, sigur e cel mai bine vandut scriitor (bineinteles ca nu le scrie el, ce credeati…). Precizez, cel mai vandut, nu si cel mai citit ! Cati dintre cei care i-au cumparat “operele”, credeti ca le-au si citit ? Cati dintre ei mai pot citi ? Cati dintre ei stiu sa citeasca ? La intrebarile acestea nici macar Ion Iliescu nu poate raspunde (de rusine). Dar ce-i pasa lui, el scrie, scrie in continuare…
P.S. Atat ma rog, cand o crapa bolsevicul (ca s-o uita odata Dumnezeu si la noi), sa nu-l incinereze. Daca tanti Nina scapa de emotii urna si vantul il imprastie peste tara ? O sa-i simtim gustul pana murim. Va dati seama ce cosmar ?
Merisorul,superb scris-AICI
"
miercuri, 13 iulie 2011
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)