Reconstituirea unei pagini de ziar REALITATEA ROMANEASCA 14 MAI 1993

Reconstituirea unei pagini de ziar REALITATEA ROMANEASCA 14 MAI 1993, originally uploaded by ioanvickdrag.

Cårpa kaghebistă Ion Iliescu povesteşte cum a våndut Basarabia URSS-ului lui Gorbaciov

Cårpa kaghebistă Ion Iliescu povesteşte cum a våndut Basarabia URSS-ului lui Gorbaciov: "

Ion Ilici Iliescu a trecut Prutul, cu tot cu raniţa sa plină de minciuni kaghebiste. În primul său interviu din presa de la Chişinău, din data de 5 august 2011, apărut în ziarul „Jurnal de Chişinău“, Ion Iliescu ia în râs „unionismul“ şi critică măsura reparatorie a lui Traian Băsescu de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor privaţi de acest drept natural ca urmare a odiosului Acord secret Hitler-Stalin, din 1939, mai cunoscut sub numele de Acordul Ribbentrop-Molotov. Declaraţiile lui Iliescu succed seriei de declaraţii ale liderilor ruşi şi transnistreni din cursul lunii trecute, care au atacat în fel şi chip tema Basarabiei, ca urmare a celebrei afirmaţii a lui Traian Băsescu, de susţinere a ordinului Mareşalului Antonescu, din 1941 „Vă ordon treceţi Prutul“ – pentru dezrobirea Basarabiei ocupate de URSS .

Preşedintele Băsescu a făcut declaraţiile pe care le acuza Rusia pe 22 iunie, în emisiunea „Evenimentele Zilei“ de la B1 TV, în ziua cånd se împlineau 70 de ani de la momentul dezrobirii Basarabiei, moment căruia ruşii îi zic debutul aşa-zisului Război pentru Apărarea Patriei. Marele război mondial a fost în realitate o operaţiune pusă la cale de Stalin, care l-a crescut pe Hitler şi a înarmat Germania pentru ca împreună să pornească la ruperea în bucăţi a Europei. Victor Suvorov, fost cadru GRU, devenit istoric al sistemului sovietic, a fost cel care a scos la iveală documente ce probează „cum l-a creat Stalin pe Hitler, cum l-a ajutat să pună måna pe putere şi să-şi consolideze puterea, Stalin îndemnånd la război cu perseverenţă şi dårzenie pe naziştii abia veniţi la putere, iar încununarea acestor eforturi a fost pactul Molotov-Ribbentropp. Prin acest pact, Stalin i-a garantat lui Hitler libertatea de acţiune în Europa şi a deschis ecluza principală a celui de-al Doilea Război Mondial“.

Evident, ruşii o ţin pe a lor, pe tipicul clasic al dezinformării strategice, termen inventat chiar de tătucul CEKA-NKVD-KGB, Felix Edmundovivi Dzerjinzki. Un demn urmaş al lui Felix afirma: „Cuvintele lui Băsescu – despre faptul că, «în locul Mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut» – pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS – sunt revoltătoare“, a subliniat purtătorul de cuvånt al MAE rus, Aleksandr Lukashevici, care consideră, într-o manieră ce certifică perpetuarea falsurilor istorice propovăduite de Moscova în legătură cu anexarea samavolnică a teritoriului romånesc denumit Basarabia, că declaraţiile şefului statului romån sunt „o bravadă neruşinată“.

A urmat un alt episod de înjurături la adresa Romåniei la Consiliul NATO-Rusia din data de 5 iulie, desfăşurat în localitatea rusească Soci, unde însuşi „Dmitri Medvedev a vorbit foarte dur împotriva preşedintelui Traian Băsescu“, conform ambasadorului Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, care n-a pierdut nici el ocazia pentru a spumega împotriva Romåniei.

Şi aşa-zisul ministru de Externe al Transnistriei, teritoriu smuls tot de ruşi din corpul Republicii Moldova, prin războiul din 1992, a vituperat cretinoid la adresa lui Traian Băsescu susţinånd că astfel este făcută publică „disponibilitatea Bucureştiului de a repeta crimele condamnate de Tribunalul de la Nurnberg, crimele în urma cărora pe teritoriile din Moldova, Transnistria, Ucraina şi Rusia, ocupate de fasciştii romåni, au fost exterminaţi sute de mii de locuitori paşnici“.

Cetăţenia română pentru basarabeni nu este pe placul kaghebistului Ilici

Pe urmele paşnicilor transnistreni şi a seninilor rusnaci şi Ion Iliescu vine acum să-l atace încă odată pe Traian Băsescu criticånd măsura promovată de acesta de acordare a cetăţeniei romåne basarabenilor care-şi revendică acest drept, măsură intens atacată şi de Rusia.

Iliescu a afirmat că „obţinerea cetăţeniei româneşti de către unii cetăţeni moldoveni nu este o soluţie de fond. R. Moldova se vede lipsită de oameni cu bună calificare, iar România trebuie să se explice în faţa UE, spre pildă“. Evident i se rupe lui Ion Iliescu de UE, de-o pildă, precum şi de problema lipsirii Moldovei de oameni cu bună calificare. Cånd basarabenii au ajuns sclavi la ruşi, pe propriul lor pămånt, unde muncesc pe nimic pentru a le umple burţile rusoilor deveniţi şefi în Basarabia, după ce au lichidat sute de mii de basarabeni nu l-a frisonat nu nimic samavolnicia rusească. Nici memoria crimelor sale nu-l frisonează şi nici actul de trădare a basarabenilor, pe care i-a aruncat în ghiarele ruşilor, din nou, în anii ‘90, cånd exista şansa Reîntregirii şi a salvării Basarabiei, odată cu destrămarea URSS.

Inteligentă şi înfiptă, autoarea interviului cu cårpa kaghebistă îl ia la rost pe Iliescu pentru semnarea Tratatului prin care se parafa „recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov“ iar Ilici aici s-a pierdut în nesfårşite încercări de disculpare şi escamotare a adevărului.

Insistentă, jurnalista basarabeancă Angelina Olaru subliniază: „La 22 martie 1991, Adrian Năstase, ministrul de Externe al României, a parafat la Moscova cu omologul său sovietic, Alexandr Bessmertnîh, Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi prietenie dintre URSS şi România. Iar la 5 aprilie 1991, Dvs. l-aţi semnat, tot la Moscova, în prezenţa lui Mihail Gorbaciov. Principalul argument al documentului, invocat de importanţi politicieni şi lideri de opinie, era recunoaşterea pierderii Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, adică valabilitatea pactului Ribbentrop-Molotov. De ce aţi semnat acel tratat?“

„Ion Iliescu şi soţia sa rusoaică, vinovaţi de blocarea Unirii în anii ‘90“

Iliescu a bălmăjit-o, susţinånd că oricum nu era „nicio oportunitate pentru Unire“, că doar nu era să recunoască că nevastă-sa rusoiacă, supraveghetoarea sa moscovită, este cea care a respins, în 1991, propunerea Reîntregirii venită din partea reprezentanţilor basarabeni veniţi la Cotroceni, bătånd cu papucul în masă, ca Hruşciov la ONU.

Cel care a devoalat adevărul despre acest epidos sinistru al istoriei noastre recente este cunoscutul istoric Neagu Djuvara, care într-o conferinţă organizată de studenţii basarabeni, anul trecut a arătat către nevasta rusoaică a lui Ilici. Djuvara a afirmat răspicat: „Ion Iliescu şi soţia sa, vinovaţi că n-am avut un nou martie 1918!“

Potrivit istoricului de familie nobilă romånească, la inceputul anilor ‘90, imediat după Revoluţie, s-ar fi putut realiza unirea celor două state, vinovat pentru neînfăptuirea acesteia făcåndu-se Ion Iliescu şi soţia sa, obscena Nina, de origine rusoaică (originea sa este mai apropiată de cea a lui Tismăneanu, de fapt, conform unui fost şef de cadre – n.n).

„Existenţa unei republici separate de Romånia, între Prut şi Nistru, este o monstruozitate, este un lucru nefiresc. Sunt destul de mulţi cei care au dorit unirea în acel moment, însă s-a opus Ion Iliescu cu soţia lui, care este rusoaică. Am fi putut retrăi la începutul anilor ‘90 un al doilea 27 martie 1918“, a fost declaraţia completă a istoricului Neagu Djuvara cu prilejul dezbaterii de anul trecut cu tema „Unirea, o provocare actuală, din perspectiva interacţionării celor două medii educaţionale“, organizată de Clubul Studenţilor Basarabeni şi Bucuvineni „Ştefan cel Mare şi Sfånt“ din cadrul Ligii Studenşilor Galaţi.

Jurnalista din Chişinău care avea ca obiectiv declarat „încercare de a afla care a fost, totuşi, misterul semnării Tratatului cu URSS în 1991, considerat de mulţi istorici şi politicieni un act ostil şi umilitor pentru interesele României, pe care alte ţări estice, precum Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, l-au respins“ – nu a aflat nimic de la Ion Iliescu deoarece acesta nici astăzi nu vrea şi nu poate să recunoască că la bază a fost un nenorocit de agent sovietic, aşa cum l-a identificat fără dubiu Valdimir Bucovski.

Celebru disident închis în lagărele de concentrare ale URSS vreme de 13 ani şi unul dintre cei mai buni cunoscători ai resorturilor puterii sovietice, Bucovski a izbutit în anii ‘90 să pătrundă în arhivele sovietice, în perioada scurtă în care Imperiul se clătina, pentru ca apoi să se consolideze mai aprig, odată cu obţinerea controlului total al statului rus exclusiv de către elita KGB şi GRU, după înlăturarea analfabeţilor lideri de partid comunist.

„Arhiva Sovietică“ volumul ce adună suma documentelor şi informaţiilor strånse de Vladimir Bukovski arată clar că eşecul realizării Unităţii României, din perspectiva desprinderii a Basarabiei (Republicii Moldova) de URSS şi eventuala oportunitate de reunificare la Patria Mamă-România s-a datorat lipsei de voinţă politică la Bucureşti, respectiv datorită respingerii proiectului Unirii de către preşedintele de atunci al României, Ion Iliescu.

Gunoiul bolşevic de Ion Iliescu şi-a făcut treaba, la ordinele lui Gorbaciov, şi-a împuşcat pånă şi propria sa familie, deoarece Ceauşeştii îl adoptaseră practic, în copilărie, şi l-au crescut în familia lor, pånă să descopere că ipochimenul trăda pentru sovietici. Devotamentul pentru Moscova l-a făcut pe Iliescu, în anii ‘90, să tragă din răsputeri pentru a înnoda Firul Roşu cu Kremlinul, cånd pånă şi Moscova avea altă treabă.

„Ion Iliescu – blestemul Romåniei“, cum îl mai caracteriza şi bătrånul Ticu Dumitrescu, fostul şef al deţinuţilor politici, a fost un blestem şi pentru basarabeni, care s-au văzut vånduţi ruşilor încă o dată şi trădaţi în anii ‘90, cånd şi ei ieşiră în stradă, cu sutele de mii, la Chişinău strigånd „Jos Ocupaţia!“ sovietică. Ruşii s-au făcut că pleacă oleacă pentru a se instala acum, încă mai confortabil, tot pe grumazul romånilor basarabeni.

George Roncea

AICI

"

1964-APRILIE . DE LA RUSI VINE FOAMEA !

Michael Olteanu : POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE, CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA “REVOLUTIE”

rostogolire

POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE, CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA “REVOLUTIE”

22 iulie 2011 robertinob Lasă un comentariu Mergi la comentarii.

1 – Historic background:

Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o campanie sustinuta de “indepartare” de patria muma U.R.S.S.. O schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a generalilor de securitate si armata facusera “studii” in U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist…

Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali “tovarasului si tovarasei”.

Economia “socialista” nu mergea insa de loc si atunci a inceput o campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in special nemti, evrei si carne de porc…

La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat “tovarasului” ca ar fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare.

Excelenta carte a lui Liviu Valenas “Fabrica de spioni” relateaza pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca elvetiana.

Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala in anul 1989.

Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in  momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea…

Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea “fosilelor” spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit “profesor de marxism-leninism” la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si  a “generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu.

Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca “fosilele” nu aveau access la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, “bascularea” securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si tembelismul national traditional.

Phase I – Operatia “Troika”

La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii diferite:

1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,

2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,

3 – Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) – Force for Special Purposes – Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) – Federal Security Service of the Russian Federation – Serviciul Federal de Securitate al Federatiei Ruse.

Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor.

Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului.

Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca “turisti” in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.

Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru “demonstratii populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi “prieten” al G.R.U., pastorul protestant Tokes.

Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu.

El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operatiei Tokes” a cerut sa se faca “numarul”, adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. “Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…”

Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau “moldovineste” au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura “bascularea” …

Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator…

Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa ”adunare populara” din 22 Decembrie 1989.

Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei  au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia “Flanela”.

E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe “flanelisti’ defiland pe ecranele televizoarelor…

Phase II – Operatia “Flanela”

Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati “romaneste” si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting.

Au vazut cum s-a construit “dreptunghiul” si “razele”, care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. “Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela “dreptunghi” plecau “razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste “raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.

Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.

Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: “E SECU!”. In momentul acela Ceausescu a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.

Acesta este momentul in care niste “tineri curajosi” au inceput sa alerge prin multime strigand: “Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul”.

Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti “tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre “dreptunghi” spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securisti…

Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei…

Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989  Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta “cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: “Da, tovarasu! – “BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!” – “Am inteles. tovarasu!”…

Dupa care “Petrica” se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea “revolutia” fara el…

A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a “flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.

Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat…

Phase III – “Teroristii”

De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte “LIBERI”.

Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.

Ei trebuiau sa arate “prostimii” ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii “societati”.

S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita “Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.

Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de “teroristi” si de “anti-teroristi”. Aceiasi militari de securitate erau o noapte “teroristi” si noaptea urmatoare “anti-teroristi”.

Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele.

Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii politice.

In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul “Patriarh al Bisericii Ortodoxe” (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire, refuzand  sa mai “conduca” Biserica Ortodoxa.

In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit “Patriarh” pe un preot de tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul Marina fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai.

Imediat dupa “hirotonisire” Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania. Toti episcopii Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de inchisoare.

Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucuresti.  Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca!

Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, “condusa” de Justinian Marina.

Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In primavara anului 1958,  Justinian Marina a

ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist, MARTURISTE  IN TAINA SPOVEDANIEI.

Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana…Ei au fost toti arestati si condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare.

Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 “brigazi” de preoti (150 de persoane).

“Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt preot!” imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu…Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si Romano-Catolici…

Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel…

Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela Biserica Greco-Catolica.

ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia.

In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si salariile li s-au marit in mod corespunzator.

De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania “post-revolutionara”. Faptul ca el condamnase in August 1959  la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a “pronuntat” in perioada 1958-1959.

Intre timp “turistii” din operatia Troika s-au intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a “cultiva” frica si teroarea.

Phase IV – “Mineriada”

Astfel ”conducerea post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o varianta romana a “revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat  importante resurse financiare si umane care au asigurat “succesul stralucit” al MINERIADEI din Iunie 1990.

Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva “dusmanilor poporului”. Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.

Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. “Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul Iliescu.

Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10% intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii care in 2011 inregistreaza “TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE” si filmeaza toate intalnirile “suspecte”.

Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii securitatii “post-revolutionare”. Ei incurajeaza coruptia si furtul la toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea obolul la securitate.

Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li-sa interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE).

QUO VADIS ROMANIA?

Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences)

Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959

“Bandit Contrarevolutionar”, detinut politic intre 1959 si 1964

Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970

Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984

Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004.

DEMENTIAL:Iliescu reales, la al XXI-lea succes…

DEMENTIAL:Iliescu reales, la al XXI-lea succes…: "

Iliescu reales, la al XXI-lea succes…

literar ! L-ati vazut azi ? Fosila bolsevica Ion Iliescu si-a lansat al 21 volum de proza kominternista. Bosorogul era verde, ca o broasca raioasa, zambaret ca un emoticon si posibil chiar viril (Corina Cretu tre’ sa stie mai bine). Cand noi gafaim sub grijile zilei de maine, Ion Iliescu se lafaie prin fotoliile unor edituri obscure, aruncand cu bani pentru a-si publica ineptiile. Aparitiile lui Ion Iliescu sunt ca si crizele hemoroidale: cand te simti mai bine, mai linistit, te apuca durerea. Degeaba l-am operat de atatea ori, de pomana l-am cauterizat, hemoroidul Ion Iliescu renaste.

Cand ti-e lumea mai draga Ion Iliescu scoate capul din curul tau si incepe sa zambeasca. Doamne, nici sa te stergi bine nu mai poti. Hartia igienica se agata de surasul perfid al bolsevicului si totul se inroseste, iritandu-se. Apoi incep durerile, stalinistului nu-i place sa fie murdarit cu cacat. Prefera sa-l manance…

Ion Iliescu o sa ne-ngroape pe toti ! Mosul rosiatic e ca Highlander si Predator la un loc. Este nemuritor, ca de rece nici nu poate fi vorba . Arata la 80 de ani, cum suntem multi dintre noi la 50. Secretul longevitatii lui Ion Iliescu nu e cine stie ce filozofie de viata. Pur si simplu jigodia bolsevica nu a muncit niciodata ! Poate doar cand pupincuriza dosurile KGB-iste la Moscova pentru vreo functie in PCR. Cand sa mai si munceasca omul, daca era toata ziua ocupat la partid ? De la „Asociaţia studenţilor români” din URSS (oare ce-o fi fost asociatia asta…) si pana la directoratul de la Editura Tehnica, din ’44 si pana in ’89, Ion Iliescu a fost numai pe “fonctii”. In cazul lui, cateodata gradul a doborat functia. Cum dracu’ sa nu ajungi la 80 de ani rosu in obrajorii de politruc, cand toata viata o freci la rece prin case de protocol, vile nationalizate, birouri de prim secretar, si la umbra copacilor din Primaverii ? Mai ales daca tanti Nina iti serveste in fiecare dimineata portia de “branzica de vaci cu miere de albine”. Fir-ati ai dracului de profitori, catarati mereu pe muntii de cadavre ale unor oameni nevinovati !

Lansarile de carte ale lui Ion Iliescu seamana cu fostele plenare largite ale PCR-ului. Cativa pupincuristi ii ling bine dosul la inceput, apoi bolsevicul ia cuvantul zambind. Arunca acelasi vechi discurs noduros, isi agita un pic mainile, se incrunta putin iar la final, inevitabil, zambeste irezistibil. Atunci e momentul cand babele senile, gospodinele la menopauza, domnisoarele batrane virgine si la creier, au cu toate orgasme necontrolabile. Iar putinilor mosnegi din publicul fidel lui Ion Iliescu, le mai zvacneste odata. La evenimentul de azi, grupul pupincuristilor de serviciu a fost format din: Ecaterina Andronescu, Eugen Bejinariu, Toni Grebla, Lia Olguta Vasilescu, Nicolae Vacaroiu, Razvan Teodorescu, Dan Mircea Popescu, Ionut Vulpescu (consilierul lui Iliescu), Dorel Visan si Claudiu Iordache. Limbile date in curul lui Ion Iliescu au sunat cam asa:

“Ion Iliescu a facut bai de multime cum n-a avut nimeni pe-un picior de plai, pe-o gura de rai.” – Ionut Vulpescu

“Suntem nevoiasi de Ion Iliescu, avem nevoie de Ion Iliescu, suntem in nevoie de Ion Iliescu”. – Razvan Teodorescu

Dar “ne facem nevoile pe Ion Iliescu” nu era mai potrivit dle academician ?

In concluzie, cel mai de succes scriitor de dupa ’90, este fara indoiala Ion Iliescu. La cati neghiobi i-au cumparat aberatiile, sigur e cel mai bine vandut scriitor (bineinteles ca nu le scrie el, ce credeati…). Precizez, cel mai vandut, nu si cel mai citit ! Cati dintre cei care i-au cumparat “operele”, credeti ca le-au si citit ? Cati dintre ei mai pot citi ? Cati dintre ei stiu sa citeasca ? La intrebarile acestea nici macar Ion Iliescu nu poate raspunde (de rusine). Dar ce-i pasa lui, el scrie, scrie in continuare…

P.S. Atat ma rog, cand o crapa bolsevicul (ca s-o uita odata Dumnezeu si la noi), sa nu-l incinereze. Daca tanti Nina scapa de emotii urna si vantul il imprastie peste tara ? O sa-i simtim gustul pana murim. Va dati seama ce cosmar ?



Merisorul,superb scris-AICI

"

multa energie pe trompete ! un desen de Tenie-Bradean Leandru Razvan

Archive

TENIE-BRADEAN LEANDRU RAZVAN

multa energie pe trompete !

Caz Borbely, bloc Macul Rosu, interviu Gheorghe Ilie