sâmbătă, 9 octombrie 2010

ISTORIE RECENTA: Nico Savin,taioasa ca o katana (4)- REMEMBER: Unde au ajuns banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii?

Nico Savin,taioasa ca o katana (4)- REMEMBER: Unde au ajuns banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii?: "





REMEMBER !!!

Motto:

“Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul…” – Nicoleta Savin,ziarist.

REMEMBER: Unde au ajuns banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii?

Nu uit, ca să nu retrăiesc istoria anilor 1990-2009.

Nimeni n-ar trebui să uite!

Dacă nu uităm, înţelegem de ce Traian Băsescu sau oricare alt preşedinte care deranjează sistemul va fi inamicul public numărul unu pentru oameni care, aparent, n-ar avea mare lucru în comun şi nici interese similare: politicieni, moguli, oligarhi, jurnalişti, bancheri, industriaşi, sindicalişti, poliţişti, magistraţi, diplomaţi, ofiţeri din armată sau din servicii.

Hai să ne amintim cu toţii!

Ca să ne dezmorţim!

Nu uit că nici astăzi n-am aflat unde sunt banii Securităţii şi ai familiei Ceauşescu, deşi am avut o multime de comisii de cercetare, care mai de care mai pompos denumite. Timp, bani şi speranţe irosite. Rezultate: zero cenţi, zero lei.

Dacă nu mă credeţi, citiţi, vă rog , excelenta carte a jurnalistului de investigaţii Dan Badea, “Averea preşedintelui – Conturile Ceauşescu”, apărută în 1998 la editura Nemira. Deoarece vorbim de un remember postdecembrist, voi reaminti pentru cei mai tineri ce au făcut aceste comisii. Adulţii ştiu, deşi dau semne c-au uitat. Mult prea repede.

1. Comisia Interdepartamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, constituită prin ordin guvernamental sub autoritatea Ministerului Justiţiei, coordonată de ministrul Teofil Pop, a început să (nu) lucreze pe 13 ianuarie 1990 şi s-a dizolvat în iulie 1990. În ea erau reprezentaţi specialişti de la Externe, Interne, Finanţe, Comerţ Exterior, Procuratură, Banca Română de Comerţ Exterior, şi, din martie 1990, SRI. Comisia a angajat şi apoi a (dez)angajat case de avocatură şi experţi din Elveţia şi Canada. Experţii, oameni serioşi, au început să caute în Elveţia, Austria, Germania, Grecia şi Cipru. Au găsit o mulţime de piste, indicii, chiar probe. Inclusiv proba pe care o voi prezenta ceva mai jos, în acest articol. Dar pentru a continua investigaţiile, era necesar acordul comisiei interdepartamentale. Care nu l-a dat. Totul a rămas în coadă de peşte.

2. Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, dorea să arate determinarea guvernului Roman de recupera timpul irosit. I s-a spus “comisia fără fax”. Nu degeaba, aşa cum vom vedea. S-a înfiinţat prin hotărâre de guvern pe 14 august 1990. Primul şef a fost Ion M. Anghel, trimis după două luni ambassador în Olanda. Şefia comisiei a fost preluată de Mugur Isărescu. Nu se ştie dacă, prin ce act şi când s-a desfiinţat. Isărescu a cam vorbit singur. Comisia n-a primit nici un sprijin. Nici sediu, nici logistică, nici maşină, nici fonduri, fax, telefon. Nici măcar hârtie de fax. Pe deasupra, BRCE a refuzat permanent să ofere orice fel de informaţie, la fel cum au refuzat colaborarea MI, MApN, Procuratura, Justiţia, Ministerul Comerţului şi Turismului (fost al Comerţului Exterior), Finanţele şi SRI. Practic, Isărescu

Practic, activitatea comisiei s-a redus la cererile repetate către guvern de a aloca resursele promise şi la interpretarea datelor oferite de experţii străini comisiei precedente, cea interdepartamentală. Mai mult, experţii canadieni, foarte miraţi de pasivitatea autorităţilor române, au realizat în 1991, un film, “Averea Dracului”, pentru reţeaua de televiziune CBC. Guvernul român a cerut interzicerea difuzării documentarului şi chiar, a reuşit, pentru 22 de zile, invocând prejudicierea anchetei. Care anchetă nu se putea face în condiţiile în care acelaşi guvern nu a alocat nici o resursă pentru asta. Filmul a fost difuzat, după un proces de 3 săptămâni în justiţia canadiană. Virgil Măgureanu declara, oarecum cinic, în acest film: “Da, cred că există aceşti bani, dar nu am nici o dovadă concretă”. Nu au avut sau nu au dorit să aibă dovezi Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu et comp?

3. Comisia Senatorială pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, condusă de senatorul PDSR Dragoş Luchian, a debutat în februarie 1992. Comisia a audiat o parte din persoanele implicate, a dispus verificarea BRCE de către 7 inspectori de la Finanţe. Aceştia au ajuns la o concluzie antologică: “Activitatea de descoperire a sumelor deturnate în conturile Ceauşescu devine tot mai vastă şi, în acelaşi timp, extrem de complicată şi nu poate fi vorba de a fi sistată, aşa după cum se mai vehiculează păreri. Această acţiune trebuie reorganizată şi continuată”.

A fost un mod civilizat al celor şapte inspectori de a spune că BRCE este stat în stat, că, vreme de trei ani, această bancă de stat a fost imposibil de verificat de către comisiile guvernamentale instituite de cabinetele Roman şi Stolojan.

Înainte de campania electorală din toamna anului 1992, comisia senatorială a mai făcut o informare-raport adresată Senatului, în care arăta că “este necesară permanentizarea unui organism de cercetare pe bază de lege, care să fie abilitat să contracteze anumite acţiuni de investigare cu firme specializate în depistarea fondurilor valutare, cum ar fi deja cunoscuta Peat Marwick Thorne sau Kroll Associates din New York, cu care, de altfel, s-au stabilit contacte preliminare de asistenţă şi colaborare.”

Nu s-a instituit nici un organism, peste câţiva ani, în mandatul CDR, comisia “Decembrie 1989”, condusă de senatorul Valentin Gabrielescu, pe când cerceta revoluţia în ansamblu, a pus şi întrebări legate de banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii. Audierile au înmulţit semnele de întrebare, fără a aduce şi răspunsuri.

Şi cu asta basta, a rămas ca în tren.

Nici măcar un cent nu a fost identificat şi recuperat.

Incredibil, fiindcă, aşa cum veţi putea citi mai jos, mai multe bănci elveţiene au recunoscut public, încă din ianuarie 1990, că deţin astfel de fonduri.

La 13 februarie 1990, Ministerul Afacerilor Externe anunţa Banca Română de Comerţ Exterior că există fonduri ale lui Nicolae Ceauşescu în unele bănci elveţiene şi că sunt necesare demersuri pentru desecretizarea acestor conturi.

Adresa, cu numărul 7/432 din 13.02.1990, era semnată de către Romulus Neagu, adjunctul ministrului Sergiu Celac, şi era adresată preşedintelui BRCE, Vasile Voloşeniuc. O redau integral şi vă rog să traduceţi singuri non-combatul nu doar al băncii româneşti, ci al tuturor persoanelor cu putere de decizie în România anului 1990.

“Domnule Preşedinte,

Vă facem cunoscut că din surse elveţiene suntem în posesia următoarelor atitudini ale pricipalelor bănci elveţiene, în problema depunerii ilegale de valută de catre fostul dictator român (Nicolae Ceauşescu – n.n.):

- Conducerea Societăţii Băncilor Elveţiene (SBS) a recunoscut public existenţa unor

asemenea fonduri;


- Conducerea Uniunii Băncilor Elveţiene (UBS) nu exclude prezenţa de fonduri de acest gen;


- Creditul Elvetian (CS) a negat categoric existenţa unor depuneri din această

categorie;

Aceleaşi surse sunt de părere că şansele părţii române ar creşte substanţial dacă s-ar

încheia o convenţie de asistenţă juridică între România şi Elveţia, care ar putea

asigura dreptul de acces condiţionat la secretul bancar elveţian.

Vă rugăm să dispuneţi”.

Acest document în facsimil a apărut în cartea lui Dan Badea, dar şi în mass-media.

De ce Romulus Neagu nu l-a anunţat pe ministrul Justiţiei, Teofil Pop, desemnat drept şef al Comisiei Departamentale, şi i-a scris lui Vasile Voloşeniuc, de la banca Securităţii (căci asta era BRCE, oricât am evita s-o spunem), n-a lămurit nimeni niciodată.

Nu este singura informaţie că au existat bani ai Securităţii şi ai familiei Ceauşescu, depuşi în conturi din bănci străine sau din Banca Română de Comerţ Exterior.

Ce soartă au avut aceşti bani, nu-i greu de înţeles.

Grav este că tocmai cei care, practic, au furat banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii, ne conduc azi, politic sau economic.

Şi ne sfidează, explicându-ne cum au debutat în afaceri, cum le-au dezvoltat, cum le datorăm mii de locuri de muncă şi câte mai fac ele, elitele, pentru noi, români ingraţi, care îi vrem la ţepe .

sursa :AICI



"

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Totalul afișărilor de pagină

Contor securisti si turnatori pe CNSAS

1