REMEMBER !!!
Motto:
“Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul…” – Nicoleta Savin,ziarist.
* Legile jafului CFSN, adoptate la foc automat
Nu uit, ca să nu retrăiesc istoria anilor 1990-2009.
Nimeni n-ar trebui să uite!
Dacă nu uităm, înţelegem de ce Traian Băsescu sau oricare alt preşedinte care deranjează sistemul va fi inamicul public numărul unu pentru oameni care, aparent, n-ar avea mare lucru în comun şi nici interese similare: politicieni, moguli, oligarhi, jurnalişti, bancheri, industriaşi, sindicalişti, poliţişti, magistraţi, diplomaţi, ofiţeri din armată sau din servicii.
Hai să ne amintim cu toţii!
Ca să ne dezmorţim!
Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul:
- Prin Decretul lege nr.1 din 26 decembrie 1989, articolul 6, se abroga legea participării cu părţi sociale a oamenilor muncii la avuţia naţională, cu restituirea sumelor depuse timp de 3 ani. Sumele au fost date salariaţilor in numai câteva luni. Ratiunile nu au fost doar electorale, ci si pentru alimentarea consumului de care vor profita „oamenii de afaceri”. Şi aceştia, descurcăreţi, vor importa in primele 3 luni din 1990 citrice de 232 milioane dolari, televizoare color de jumătate de miliard de dolari, etc.
- Prin Decretul lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, a fost abrogată legea cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor. Adică din intravilan. Cu această lege, s-a dat undă verde construcţiilor private din Bucureşti şi marile oraşe, din staţiuni si zone turistice. S-a construit, rapid şi prost, fără nici un fel de logică, şi din închirieri sau vânzări s-au făcut bani mulţi şi buni, legal chiar, cu ajutorul unui stat grijuliu cu favoriţii săi.
- Prin Decretul 12 din 2 ianuarie 1990, Vasile Voloşeniuc a fost numit în funcţia de preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior (BRCE). BRCE avea să joace un rol-cheie în jaful postdecembrist şi mi se pare extrem de important de ştiut pentru cine a optat puterea emanată în decembrie 1989 să conducă această bancă, cu un istoric şi rol special. Voloşeniuc mai ocupase această funcţie şi în epoca Ceausescu, între anii 1970 şi 1981, fiind unul dintre artizanii primului acord al României cu FMI, cel din 1972. Potrivit informaţiilor din mass-media, nedezminţite niciodată de cei vizaţi, Voloşeniuc a lucrat până la Revoluţie la celebra ICE Dunărea, alături de Gheorghe Crăiniceanu şi Dan Pascariu, dar şi de… Monica Tatoiu. Crăiniceanu şi Pascariu, cei care aveau să-l secondeze ca vicepreşedinţi pe Voloşeniuc imediat după revoluţie, au avut la randul lor ca etape in cariera stagiile BRCE- ICE Dunărea. În plus, Crăiniceanu a condus şi Direcţia Valută din Ministerul de Finanţe ceauşist înainte de venirea la Bancorex. După ce au părăsit BRCE-ul postdecembrist, Pascariu a devenit un bancher de renume, Gheorghe Crăiniceanu s-a regăsit între acţionarii şi administratorii firmelor din imperiul lui Dan Voiculescu, iar Voloşeniuc s-a retras, cum îi stă bine unui maur care şi-a făcut datoria faţă de sistem. Pe fiul său, Cătălin Voloşeniuc, îl regăsim adesea la Monte Carlo, în Monaco, alături de persoane importante precum Puiu Popoviciu, Dan Fischer, Cristi Burci şi mulţi alţi magnaţi români.
- Prin decretul lege, la 1 februarie 1990, CFSN a stabilit cursul de schimb la 21 de lei pentru un dolar SUA, deşi valoarea reală, de piaţă, a dolarului era la acel moment de 60 lei şi avea să urce până la finele lui 1990 la 80 lei. Cei care dispuneau de valuta, oamenii de afaceri cu grade sau doar colaboratori ai Securitatii, nomenclaturişti, interlopii epocii Ceauşescu s-au îmbogăţit peste noapte.
- Prin decret lege al CFSN, pe 5 februarie 1990 s-a emis legea iniţiativei private, dar fără metodologia de aplicare a ei. Prima licenţă de firmă privată, solicitată de Dinu Patriciu pe 6 februarie a fost eliberată de Primăria Bucureşti abia 23 martie 1990. În acest timp, fără legi, fără controale, fără impozite s-au născut marile averi de mai târziu. Viitorii magnaţi erau aproape necunoscuţi opiniei publice şi operau perfect în anonimat.
- Tot la începutul lui 1990 au fost trecute în rezervă 3.500 de cadre ale aparatului Securitatii. N-au şomat. Un general SRI a declarat că în ‘90 au primit ordin să facă liste cu securişti, dar şi de colaboratori ai Securităţii, cu pregătire şi activităţi economice în perioada comunistă, pentru a fi folosiţi ca pioni în programul de transfer al avuţiei nationale în buzunare private. E vorba de “programul din umbră” conceput de CFSN, care stabilea clar cine şi cum va obţine capitalul , pentru care au fost folosiţi nu doar securişti, ci şi nomenclaturişti sau infractori. Programul a fost devoalat de Alex Mihai Stoenescu în volumul “România postcomunistă” 1989-1991.
- Pe 3 februarie 1990, România înregistra „o nouă lovitură de stat, de data aceasta valutară”, „Romaniagate”, cum inspirat a numit-o Vladimir Alexe, în volumul „Ion Iliescu, Biografia secretă. Candidatul manciurian.” Concret, peste două miliarde de dolari (2.030 milioane dolari) au fost preluaţi ilegal de la Banca Naţională a României de către Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE), în mandatul tripletei Voloseniuc-Crăiniceanu-Pascariu, de care v-am vorbit deja. Aceeaşi tripletă, dar şi, ulterior, Răzvan Temeşan avea să-i transfere în buzunarele miliardarilor de carton, ale firmelor-căpuşă, ale ofiţerilor cooptaţi în „Programul din umbră” pentru privazările capitalismului de cumetrie, ale beneficiarilor de credite preferenţiale din instituţiile de forţă ale statului. Deşi, în 1995 si 1996, Curtea de Conturi a sesizat Parchetul şi Parlamentul, nimeni n-a fost pedepsit până azi. Lovitura de stat valutară din 3 februarie, de care Ion Iliescu şi Petre Roman au avut cunoştinţă, merită o postare separată.
"
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu