duminică, 21 noiembrie 2010
miercuri, 17 noiembrie 2010
FAXUL ....ROMTELECOM -relatii cu clientii - 0219255 - NU FUNCTIONEAZA !
3 mesaje
| Raport Serviciul Mail2Fax | 17 noiembrie 2010, 07:16 | |
| Către: ioan.victor.dragan@gmail.com, ioanvickdrag@gmail.com | ||
| ||
| Raport Serviciul Mail2Fax | 17 noiembrie 2010, 07:26 | |
| Către: ioan.victor.dragan@gmail.com, ioanvickdrag@gmail.com | ||
| ||
| Raport Serviciul Mail2Fax | 17 noiembrie 2010, 08:06 | |
| Către: ioan.victor.dragan@gmail.com, ioanvickdrag@gmail.com | ||
| ||
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
luni, 18 octombrie 2010
CASA de vinuri ALBERT ne spune "Au revoir !"
Tel : (0040) 744 426 197
Web : www.vinuri-frantuzesti.eu
E-mail : casaalbert@vinuri-frantuzesti.eu
LISTĂ DE PRETURI
| |||||
Şampanii
| |||||
Marcă
|
Denumire
|
U.M.
|
Preț fără T.V.A.
|
Preț cu T.V.A.
| |
MONMARTHE
|
Carte Blanche (brut)
|
0,75l.
|
87,63 RON
|
104,28 RON
| |
MONMARTHE
|
Carte Blanche (demi-sec)
|
0,75l.
|
87,63 RON
|
104,28 RON
| |
PRESTIGE DES SACRES
|
Réserve Spéciale (brut)
|
0,75l.
|
83,54 RON
|
99,41 RON
| |
PRESTIGE DES SACRES
|
Réserve Spéciale (brut)
|
1,50l.
|
183,46 RON
|
218,31 RON
| |
PRESTIGE DES SACRES
|
Réserve Spéciale (demi-sec)
|
0,75l.
|
83,54 RON
|
99,41 RON
| |
PRESTIGE DES SACRES
|
Sélection
|
0,75l.
|
86,87 RON
|
103,38 RON
| |
PRESTIGE DES SACRES
|
Rosé Réserve Spéciale (brut)
|
0,75l.
|
91,73 RON
|
109,16 RON
| |
Vinuri
| |||||
Marcă
|
Denumire
|
U.M.
|
Preț fără T.V.A.
|
Preț cu T.V.A.
| |
| Château Haute Vallée 1999 | AOC Bordeaux Supérieur |
0,75l.
|
24,57 RON
|
29,24 RON
| |
| Château Haute Vallée 2003 | AOC Bordeaux Supérieur |
0,75l.
|
23,11 RON
|
27,50 RON
| |
| La Rose du Temple 2001 | AOC Bordeaux Rouge |
0,75l.
|
26,33 RON
|
31,33 RON
| |
| La Rose du Temple 2004 | VCC ROUGE |
0,75l.
|
14,33 RON
|
17,06 RON
| |
| La Rose du Temple 2004 | VCC ROSE |
0,75l.
|
14,33 RON
|
17,06 RON
| |
| Preturile indicate sunt valabile pana la data 30 noiembrie 2010. | |||||
sâmbătă, 9 octombrie 2010
ISTORIE RECENTA: Nico Savin,taioasa ca o katana (4)- REMEMBER: Unde au ajuns banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii?
REMEMBER !!!
Motto:
“Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul…” – Nicoleta Savin,ziarist.
REMEMBER: Unde au ajuns banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii?
Nu uit, ca să nu retrăiesc istoria anilor 1990-2009.
Nimeni n-ar trebui să uite!
Dacă nu uităm, înţelegem de ce Traian Băsescu sau oricare alt preşedinte care deranjează sistemul va fi inamicul public numărul unu pentru oameni care, aparent, n-ar avea mare lucru în comun şi nici interese similare: politicieni, moguli, oligarhi, jurnalişti, bancheri, industriaşi, sindicalişti, poliţişti, magistraţi, diplomaţi, ofiţeri din armată sau din servicii.
Hai să ne amintim cu toţii!
Ca să ne dezmorţim!
Nu uit că nici astăzi n-am aflat unde sunt banii Securităţii şi ai familiei Ceauşescu, deşi am avut o multime de comisii de cercetare, care mai de care mai pompos denumite. Timp, bani şi speranţe irosite. Rezultate: zero cenţi, zero lei.
Dacă nu mă credeţi, citiţi, vă rog , excelenta carte a jurnalistului de investigaţii Dan Badea, “Averea preşedintelui – Conturile Ceauşescu”, apărută în 1998 la editura Nemira. Deoarece vorbim de un remember postdecembrist, voi reaminti pentru cei mai tineri ce au făcut aceste comisii. Adulţii ştiu, deşi dau semne c-au uitat. Mult prea repede.
1. Comisia Interdepartamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, constituită prin ordin guvernamental sub autoritatea Ministerului Justiţiei, coordonată de ministrul Teofil Pop, a început să (nu) lucreze pe 13 ianuarie 1990 şi s-a dizolvat în iulie 1990. În ea erau reprezentaţi specialişti de la Externe, Interne, Finanţe, Comerţ Exterior, Procuratură, Banca Română de Comerţ Exterior, şi, din martie 1990, SRI. Comisia a angajat şi apoi a (dez)angajat case de avocatură şi experţi din Elveţia şi Canada. Experţii, oameni serioşi, au început să caute în Elveţia, Austria, Germania, Grecia şi Cipru. Au găsit o mulţime de piste, indicii, chiar probe. Inclusiv proba pe care o voi prezenta ceva mai jos, în acest articol. Dar pentru a continua investigaţiile, era necesar acordul comisiei interdepartamentale. Care nu l-a dat. Totul a rămas în coadă de peşte.
2. Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, dorea să arate determinarea guvernului Roman de recupera timpul irosit. I s-a spus “comisia fără fax”. Nu degeaba, aşa cum vom vedea. S-a înfiinţat prin hotărâre de guvern pe 14 august 1990. Primul şef a fost Ion M. Anghel, trimis după două luni ambassador în Olanda. Şefia comisiei a fost preluată de Mugur Isărescu. Nu se ştie dacă, prin ce act şi când s-a desfiinţat. Isărescu a cam vorbit singur. Comisia n-a primit nici un sprijin. Nici sediu, nici logistică, nici maşină, nici fonduri, fax, telefon. Nici măcar hârtie de fax. Pe deasupra, BRCE a refuzat permanent să ofere orice fel de informaţie, la fel cum au refuzat colaborarea MI, MApN, Procuratura, Justiţia, Ministerul Comerţului şi Turismului (fost al Comerţului Exterior), Finanţele şi SRI. Practic, Isărescu
Practic, activitatea comisiei s-a redus la cererile repetate către guvern de a aloca resursele promise şi la interpretarea datelor oferite de experţii străini comisiei precedente, cea interdepartamentală. Mai mult, experţii canadieni, foarte miraţi de pasivitatea autorităţilor române, au realizat în 1991, un film, “Averea Dracului”, pentru reţeaua de televiziune CBC. Guvernul român a cerut interzicerea difuzării documentarului şi chiar, a reuşit, pentru 22 de zile, invocând prejudicierea anchetei. Care anchetă nu se putea face în condiţiile în care acelaşi guvern nu a alocat nici o resursă pentru asta. Filmul a fost difuzat, după un proces de 3 săptămâni în justiţia canadiană. Virgil Măgureanu declara, oarecum cinic, în acest film: “Da, cred că există aceşti bani, dar nu am nici o dovadă concretă”. Nu au avut sau nu au dorit să aibă dovezi Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu et comp?
3. Comisia Senatorială pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimonial statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi, condusă de senatorul PDSR Dragoş Luchian, a debutat în februarie 1992. Comisia a audiat o parte din persoanele implicate, a dispus verificarea BRCE de către 7 inspectori de la Finanţe. Aceştia au ajuns la o concluzie antologică: “Activitatea de descoperire a sumelor deturnate în conturile Ceauşescu devine tot mai vastă şi, în acelaşi timp, extrem de complicată şi nu poate fi vorba de a fi sistată, aşa după cum se mai vehiculează păreri. Această acţiune trebuie reorganizată şi continuată”.
A fost un mod civilizat al celor şapte inspectori de a spune că BRCE este stat în stat, că, vreme de trei ani, această bancă de stat a fost imposibil de verificat de către comisiile guvernamentale instituite de cabinetele Roman şi Stolojan.
Înainte de campania electorală din toamna anului 1992, comisia senatorială a mai făcut o informare-raport adresată Senatului, în care arăta că “este necesară permanentizarea unui organism de cercetare pe bază de lege, care să fie abilitat să contracteze anumite acţiuni de investigare cu firme specializate în depistarea fondurilor valutare, cum ar fi deja cunoscuta Peat Marwick Thorne sau Kroll Associates din New York, cu care, de altfel, s-au stabilit contacte preliminare de asistenţă şi colaborare.”
Nu s-a instituit nici un organism, peste câţiva ani, în mandatul CDR, comisia “Decembrie 1989”, condusă de senatorul Valentin Gabrielescu, pe când cerceta revoluţia în ansamblu, a pus şi întrebări legate de banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii. Audierile au înmulţit semnele de întrebare, fără a aduce şi răspunsuri.
Şi cu asta basta, a rămas ca în tren.
Nici măcar un cent nu a fost identificat şi recuperat.
Incredibil, fiindcă, aşa cum veţi putea citi mai jos, mai multe bănci elveţiene au recunoscut public, încă din ianuarie 1990, că deţin astfel de fonduri.
La 13 februarie 1990, Ministerul Afacerilor Externe anunţa Banca Română de Comerţ Exterior că există fonduri ale lui Nicolae Ceauşescu în unele bănci elveţiene şi că sunt necesare demersuri pentru desecretizarea acestor conturi.
Adresa, cu numărul 7/432 din 13.02.1990, era semnată de către Romulus Neagu, adjunctul ministrului Sergiu Celac, şi era adresată preşedintelui BRCE, Vasile Voloşeniuc. O redau integral şi vă rog să traduceţi singuri non-combatul nu doar al băncii româneşti, ci al tuturor persoanelor cu putere de decizie în România anului 1990.
“Domnule Preşedinte,
Vă facem cunoscut că din surse elveţiene suntem în posesia următoarelor atitudini ale pricipalelor bănci elveţiene, în problema depunerii ilegale de valută de catre fostul dictator român (Nicolae Ceauşescu – n.n.):
- Conducerea Societăţii Băncilor Elveţiene (SBS) a recunoscut public existenţa unor
asemenea fonduri;
- Conducerea Uniunii Băncilor Elveţiene (UBS) nu exclude prezenţa de fonduri de acest gen;
- Creditul Elvetian (CS) a negat categoric existenţa unor depuneri din această
categorie;
Aceleaşi surse sunt de părere că şansele părţii române ar creşte substanţial dacă s-ar
încheia o convenţie de asistenţă juridică între România şi Elveţia, care ar putea
asigura dreptul de acces condiţionat la secretul bancar elveţian.
Vă rugăm să dispuneţi”.
Acest document în facsimil a apărut în cartea lui Dan Badea, dar şi în mass-media.
De ce Romulus Neagu nu l-a anunţat pe ministrul Justiţiei, Teofil Pop, desemnat drept şef al Comisiei Departamentale, şi i-a scris lui Vasile Voloşeniuc, de la banca Securităţii (căci asta era BRCE, oricât am evita s-o spunem), n-a lămurit nimeni niciodată.
Nu este singura informaţie că au existat bani ai Securităţii şi ai familiei Ceauşescu, depuşi în conturi din bănci străine sau din Banca Română de Comerţ Exterior.
Ce soartă au avut aceşti bani, nu-i greu de înţeles.
Grav este că tocmai cei care, practic, au furat banii lui Ceauşescu şi ai Securităţii, ne conduc azi, politic sau economic.
Şi ne sfidează, explicându-ne cum au debutat în afaceri, cum le-au dezvoltat, cum le datorăm mii de locuri de muncă şi câte mai fac ele, elitele, pentru noi, români ingraţi, care îi vrem la ţepe .
sursa :AICI
"
ISTORIE RECENTA:Nico Savin,taioasa ca o katana (2)- REMEMBER: Planul din umbră care a devalizat România
REMEMBER !!!
Motto:
“Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul…” – Nicoleta Savin,ziarist.
* Legile jafului CFSN, adoptate la foc automat
Nu uit, ca să nu retrăiesc istoria anilor 1990-2009.
Nimeni n-ar trebui să uite!
Dacă nu uităm, înţelegem de ce Traian Băsescu sau oricare alt preşedinte care deranjează sistemul va fi inamicul public numărul unu pentru oameni care, aparent, n-ar avea mare lucru în comun şi nici interese similare: politicieni, moguli, oligarhi, jurnalişti, bancheri, industriaşi, sindicalişti, poliţişti, magistraţi, diplomaţi, ofiţeri din armată sau din servicii.
Hai să ne amintim cu toţii!
Ca să ne dezmorţim!
Nu uit pregătirea profesionistă şi sistematică a jafului post-decembrist, atunci când în România încă se mai murea pe străzi iar, românii habar nu aveau ce înseamnă capitalismul:
- Prin Decretul lege nr.1 din 26 decembrie 1989, articolul 6, se abroga legea participării cu părţi sociale a oamenilor muncii la avuţia naţională, cu restituirea sumelor depuse timp de 3 ani. Sumele au fost date salariaţilor in numai câteva luni. Ratiunile nu au fost doar electorale, ci si pentru alimentarea consumului de care vor profita „oamenii de afaceri”. Şi aceştia, descurcăreţi, vor importa in primele 3 luni din 1990 citrice de 232 milioane dolari, televizoare color de jumătate de miliard de dolari, etc.
- Prin Decretul lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, a fost abrogată legea cu privire la regimul juridic al terenurilor fără construcţii din perimetrul construibil al municipiilor şi oraşelor. Adică din intravilan. Cu această lege, s-a dat undă verde construcţiilor private din Bucureşti şi marile oraşe, din staţiuni si zone turistice. S-a construit, rapid şi prost, fără nici un fel de logică, şi din închirieri sau vânzări s-au făcut bani mulţi şi buni, legal chiar, cu ajutorul unui stat grijuliu cu favoriţii săi.
- Prin Decretul 12 din 2 ianuarie 1990, Vasile Voloşeniuc a fost numit în funcţia de preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior (BRCE). BRCE avea să joace un rol-cheie în jaful postdecembrist şi mi se pare extrem de important de ştiut pentru cine a optat puterea emanată în decembrie 1989 să conducă această bancă, cu un istoric şi rol special. Voloşeniuc mai ocupase această funcţie şi în epoca Ceausescu, între anii 1970 şi 1981, fiind unul dintre artizanii primului acord al României cu FMI, cel din 1972. Potrivit informaţiilor din mass-media, nedezminţite niciodată de cei vizaţi, Voloşeniuc a lucrat până la Revoluţie la celebra ICE Dunărea, alături de Gheorghe Crăiniceanu şi Dan Pascariu, dar şi de… Monica Tatoiu. Crăiniceanu şi Pascariu, cei care aveau să-l secondeze ca vicepreşedinţi pe Voloşeniuc imediat după revoluţie, au avut la randul lor ca etape in cariera stagiile BRCE- ICE Dunărea. În plus, Crăiniceanu a condus şi Direcţia Valută din Ministerul de Finanţe ceauşist înainte de venirea la Bancorex. După ce au părăsit BRCE-ul postdecembrist, Pascariu a devenit un bancher de renume, Gheorghe Crăiniceanu s-a regăsit între acţionarii şi administratorii firmelor din imperiul lui Dan Voiculescu, iar Voloşeniuc s-a retras, cum îi stă bine unui maur care şi-a făcut datoria faţă de sistem. Pe fiul său, Cătălin Voloşeniuc, îl regăsim adesea la Monte Carlo, în Monaco, alături de persoane importante precum Puiu Popoviciu, Dan Fischer, Cristi Burci şi mulţi alţi magnaţi români.
- Prin decretul lege, la 1 februarie 1990, CFSN a stabilit cursul de schimb la 21 de lei pentru un dolar SUA, deşi valoarea reală, de piaţă, a dolarului era la acel moment de 60 lei şi avea să urce până la finele lui 1990 la 80 lei. Cei care dispuneau de valuta, oamenii de afaceri cu grade sau doar colaboratori ai Securitatii, nomenclaturişti, interlopii epocii Ceauşescu s-au îmbogăţit peste noapte.
- Prin decret lege al CFSN, pe 5 februarie 1990 s-a emis legea iniţiativei private, dar fără metodologia de aplicare a ei. Prima licenţă de firmă privată, solicitată de Dinu Patriciu pe 6 februarie a fost eliberată de Primăria Bucureşti abia 23 martie 1990. În acest timp, fără legi, fără controale, fără impozite s-au născut marile averi de mai târziu. Viitorii magnaţi erau aproape necunoscuţi opiniei publice şi operau perfect în anonimat.
- Tot la începutul lui 1990 au fost trecute în rezervă 3.500 de cadre ale aparatului Securitatii. N-au şomat. Un general SRI a declarat că în ‘90 au primit ordin să facă liste cu securişti, dar şi de colaboratori ai Securităţii, cu pregătire şi activităţi economice în perioada comunistă, pentru a fi folosiţi ca pioni în programul de transfer al avuţiei nationale în buzunare private. E vorba de “programul din umbră” conceput de CFSN, care stabilea clar cine şi cum va obţine capitalul , pentru care au fost folosiţi nu doar securişti, ci şi nomenclaturişti sau infractori. Programul a fost devoalat de Alex Mihai Stoenescu în volumul “România postcomunistă” 1989-1991.
- Pe 3 februarie 1990, România înregistra „o nouă lovitură de stat, de data aceasta valutară”, „Romaniagate”, cum inspirat a numit-o Vladimir Alexe, în volumul „Ion Iliescu, Biografia secretă. Candidatul manciurian.” Concret, peste două miliarde de dolari (2.030 milioane dolari) au fost preluaţi ilegal de la Banca Naţională a României de către Banca Română de Comerţ Exterior (BRCE), în mandatul tripletei Voloseniuc-Crăiniceanu-Pascariu, de care v-am vorbit deja. Aceeaşi tripletă, dar şi, ulterior, Răzvan Temeşan avea să-i transfere în buzunarele miliardarilor de carton, ale firmelor-căpuşă, ale ofiţerilor cooptaţi în „Programul din umbră” pentru privazările capitalismului de cumetrie, ale beneficiarilor de credite preferenţiale din instituţiile de forţă ale statului. Deşi, în 1995 si 1996, Curtea de Conturi a sesizat Parchetul şi Parlamentul, nimeni n-a fost pedepsit până azi. Lovitura de stat valutară din 3 februarie, de care Ion Iliescu şi Petre Roman au avut cunoştinţă, merită o postare separată.
"